Latest Entries »

ULCERUL GASTRIC

Prezinta unele particularitati cum ar fi:
-este mai rar decat ulcerul duodenal
-incidenta maxima este intre 40-55 ani
-in 20% din cauri se asociaza cu ulcerul duodenal
-secretia de acid clorhidric este frecvent normala sau scazuta
- ritmicitatea si periodicitatea sunt mai putin evidente
- ingestia de alimente nu usureaza durerile uneori chiar se garaveaza
In ulcerul gastric durerile sunt mai difuze,mai putin localizate,uneori mediogastric si spre hipocondrul stg.Endoscopia confirma diagnosticul.
Diagnosticul diferential cel mai important se face cu cancerul gastric adica intre nisa benigna si cea maligna si se bazeaza pe :
-examenul endoscopic,biopsic,citologic
-studiul secretiei gastrice care este doar orientativ deoarece anaclorhidria se mai intalneste si in alte boli
-lipsa de raspuns la tratamentul medical care pledeaza pentru malignitate.
Tratamentul ulcerului gastric este asemanator cu cel al U.D,repausul si dieta similare iar antiacidele si pansamentele gastrice reprezinta medicatia de baza.In schimb,nu este recomandata administrarea de antispastice deoarece scad peristaltismul stomacului,intarzie evacuarea acestuia si creste secretia gastrica.
Tratamentul curativ este medical si chirurgical.
TRATAMENTUL ULCERULUI GASTRIC:
Tratamentul profilactic:
-respectarea ritmului de munca si repaus
-evitarea starilor emotionale
-respectarea orelor de masa intr-un anturaj placut fara abuz de condimente sau bauturi iritante
Tratamentul medical cuprinde cateva masuri igienice:
-in perioadele dureroase,repaus obligatoriu la pat
-in cazurile mai grave se recomanda internarea in spital
-se vor evita eforturile fizice sau intelectuale prea mari si se vor respecta 8-10 ore de repaus la pat zilnic
-regimul alimentar trebuie individualizat si trebuie sa protejeze mucoasa gastrica realizand astfel o protectie mecanica astfel incat sa fie bine mestecate si fin faramitate,sa realizeze o protectie termica si o protectie chimica astfel incat sa nu fie iritante si sa nu exercite prea mult secretia clorhidropeptica.
In perioadele dureroase regimul alimantar va repartiza alimentele in 5-7 mese la nevoie servindu-se si noaptea.
Se pot administra aoua moi,smantana,unt,branza de vaci,cas dulce.Se adauga biscuiti,piscoturi,supe creme de cartofi,carne slaba de vaca dar nu supe de carne,peste,papanasi fierti.
Se exclud din alimentatie slanina,mezelurile,rantasurile,prajelile,usturoiul,dulciurile concentrate,leguminoasele uscate,coca-cola,ceaiul chinezesc,cafeaua,fumatul.
Tratamentul medicamentos:
-administrarea antiacidelor care neutralizeaza acidul clorhidric si favorizeaza cicatrizarea nisei.
-pansamentele gastrice sunt substante absorbante si protectoare ale mucoasei gastrice.Dintre ele amintim:carbonatul,silicatul de bismut,subnitratul+Dicarbocalm,Maalox,Gaviscon,Almagel,Gongastric.
-Anticolinergicele se administreaza cu o jumatate de ora inaintea meselor.
-Antagonistii receptorului histaminei H care impiedica secretia de acid clorhidric:ranitidina,cinetidina.
-Metoclopramidul amelioreaza evacuarea pilorica si refluxul duodeno-gastric.
-Dizaharidele sulfonate cunoscute sub denumirea de sucralvat sau venter care realizeaza o bariera de protectie impiedicand producerea de acid clorhidric.
In cazul in care ulcerul este produs de Helicobacter Pilory ,pe langa madicatia enuntata anterior este indicata administrarea in asociere a doua antibiotice de tipul Amoxicilinei si Claritromicinei,pansamente gastrice,anticolinergice.
Mai avem medicatia sedativa indicata pentru persoanele labile si potenteaza cu succes efectul celorlate medicamente si nu in ultimul caz de perforatie,stenoza organica si malignizare si indicatii relative in ulcerele penetrante sau in hemoragiile repetate.

Cu evlavie si decenta. Atunci cind intram in biserica ne facem semnul Sfintei Cruci spunind rugaciunea : ” Intra-voi in casa Ta , indruma-ma-voi in biserica Ta cea sfinta , intru frica Ta , Doamne , povatuieste-ma pentru vrasmasii mei , indrepteaza inaintea Ta calea mea “.

Mergem spre altar si ne inchinam mai intii icoanei expusa pe iconostas ( tetrapodul din dreapta ) unde de obicei este icoana Invierii si a patronului bisericii. Inchinindu-ne rostim o rugaciune legata de persoana Mintuitorului sau a sfintului patron al bisericii. Se trece apoi la icoana din stinga ( Axionita ) icoana Maicii Domnului. Aici se rosteste rugaciunea : ” Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine , nascatoare de Dumnezeu … “.Mergem pe solee ( pragul din fata catapeteasmei ) , inchinindu-ne la icoanele de la catapeteasma , rostind in fata fiecareia rugaciuni specifice. Daca nu avem carti de rugaciuni ne putem ruga cu cuvintele noastre. Apoi ne retragem.

Daca artunci cind intram in biserica este deja o slujba nu ne mai putem permite sa facem tot ritualul acesta ci ne inchinam discret alegindu-ne un loc de unde sa participam la sfânta slujba , urmind sa facem ritualul închinãrii dupã terminarea ei.

In timpul slujbelor ne închinam de obicei cind se rostesc numele persoanelor Sfintei Treimi ( Tatãl , Fiul si Sfântul Duh ). Luminãrile se aprind la intrare. In biserica , de regula , barbatii stau in dreapta , femeile , in stânga. In Maramures femeile stau in spate. Deoarece astazi vin la slujba mai multe femei decât barbati ele stau in orice loc doresc.

In cadrul Sfintelor slujbe îngenunchiem. La Sfânta Liturghie o facem de mai multe ori : In momentul citirii Sfintei Evanghelii , uneori atunci când se rosteste Crezul .

Cind se iese cu cinstitele Daruri si cind preotul rosteste cuvintele : ” Luati mincati … ” iar corul cânta ” Pre Tine te lãudãm , pe Tine te binecuvintãm … “. La sfirsitul Sfintei Liturghii , cei pregatiti se impartasesc , ceilalti primesc anafora ( anafura ). Toti cei care participa la Sfinta Liturghie , sunt miruiti la sfirsitul slujbei cu untdelemn din candela de la icoana Mintuitorului.

Nu se fac parastase Duminica ci numai simbata. Se pot face parastase in orice simbata din an.

CUM NE ADRESAM REPREZENTANTILOR

BISERICII

-Preotului si diaconului casatoriti li se spune :

” Prea cucernice parinte “

” Cucernice parinte “

” Parinte “

-Calugarilor , care se gasesec in minasitri sau la catedralele episcopale , uneori si prin parohii , li se spune :

” Prea cuvioase parinte “

” Cuvioase parinte “

” Parinte “

-Episcopului ne adresam cu apelativul ” Prea sfinte parinte “.

- Arhiepiscopului si mitropolitului li se spune : ” Inalt Prea Sfintite Parinte “. Avem arhiepiscpoi la : Galati , Constanta , Suceava , Cluj , Tirgoviste.

Avem mitropliti la : Iasi , Sibiu , Craiova , Timisoara.

- Patriarhului Romaniei ne adresam cu apelativul: ” Prea Fericite Parinte Patriarh “.

De la nastere pina la moarte viata isi urmeaza cursul cu multe bucurii si dureri : nasterea , botezul , logodna , casatoria , boala , moartea. Fiecare dintre aceste evenimente importante pentru viata nostra se repercuteaza si in viata sociala si , deci , in codul bunelor maniere.

NASTERE , BOTEZ , NASIE

Anunturile de nastere prin presa nu mai sunt la moda , dar in schimb iti anunti rudele , prietenii , cunostintele prin telefon. Pentru botez se vor trimite invitatii scrise , sugestive , dintre cele mai fanteziste , cum ar fi o fotografie a leaganului copilului , sau coltul cu jucarii sau orice altceva , iar dedesupt citeva cuvinte ce vor preciza data si locul invitatiei.

Cu riscul de a ne repeta vom insista asupra alegerii nasilor. Ei pot fi aceiasi cu ai parintilor sau pot fi altii.

Pe cine trebuie sa desemnam ca nas si nasa ? Niciodata pe bunici , caci nasia nu se limiteaza la botezci , in ideea bisericii , nasia trebuie sa constituie o rudenie in vederea inlocuirii parintilor , in eventualitatea unui deces , nasii vor fi parintii copilului. Dar chiar daca parintii copilului traiesc ei vor fi ” parintii lui spirituali ” toata viata. Pentru acelasi motiv sa vor evita membrii de rudenie prea in virsta. Persoanele cele mai apte sa-si asume aceasta sarcina vor fi cautate printre prietenii si cunostintele vechi si se vor evita in masura posibilului, persoanele necasatorite. Nasia este o onoare pentru nasi ca si pentru copil. De aceea este nepotrivit sa alegi ca nas o persoana a carei situatie materiala sau sociala este mult mai buna decit cea a familiei copilului , pentru ca nasia nu trebuie sa devina o afacere.

La sfirsitul ceremoniei are loc de obicei o mica petrecere in cursul careia se ofera cadouri de botez. In mod traditional nasul ofera un cec , o moneda de aur sau prima piesa dintr-un serviciu de masa care va fi completat in fiecare an. Ceilalti participanti vor aduce flori sau cadouri destinate atit copilului cit si mamei. Daca se ofera traditionalele bomboane de ciocolalta ele sint intotdeauna aduse de nas.

Preotul face parte dintre invitati si este musafirul de onoare cind imprejurarile o permit. Binienteles ca nu este mereu posibil in parohiile orasenesti cind duminica sunt mai multe botezuri. Petrecerea de botez este intima , nu cere o tinuta speciala si nu se prelungeste prea mult. Obiceiul cere preotului , nasului si membrilor familiei sa rosteasca un toast in sanatatea mamei si a copilului. La acest toast se asociaza intreaga adunare. In mod obisnuit , in cursul intregii vieti , nasul si finul se tutuiesc.

LOGODNA SI CASATORIA

CEREREA IN CASATORIE

Parintii tinarului sunt cei care fac o vizita in acest scop parintilor fetei. Cererea se adreseaza tatlui si doar in lipsa acestuia mamei. Raspunsul se poate da imediat , caz in care se cheama si domnisoara pentru a fi felicitata de toti cei de fata , sau poate fi aminat , dar nu prea mult.

La aceasta vizita parintii tinarului se imbraca foarte frumos si aleg un buchet de flori deosebite. Tinerii nu ar trebui sa fie de fata pentru ca se discuta probleme legate de situatia materiala : unde vor locui , ce zestre se ofera fetei , ce posibilitati materiale are tinarul si cum se va desfasura ceremonia. In zilele noastre aceasta interdictie nu mai este respectata si tinerii pot fi fata.

Tinarul, care se considera abia acum acceptat , are voie sa vina zilnic in casa viitorilor socri si sa fie oprit la masa ca un viitor membru al familiei. Tot din acest moment el va trimite fetei zilnic cite un buchet de flori albe pina in ziua casatoriei !

LOGODNA

Se anunta logodna si evenimentul se va sarbatori intr-un cadru intim , invitind numai rudele apropiate. Petrecerea are loc la parintii logodnicului.

Logodnicul va oferi fetei un inel ce se cheama inel de logodna , pe care aceasta il va pastra pe degetul inelar la mina stinga , pina in ziua cununiei cind il va muta pe dreapta iar pe mina stinga va primi veriga de cununie in timpul slujbei.

Alegerea nasilor este deosebit de importanta si foarte controversata in toate familiile , deoarece exista diferite criterii de alegere a lor : de rang , de stare materiala , de bunavointa. Ar trebui sa existe un singur criteriu legat de faptul ca ei vor deveni parintii spirituali ai tinerilor. Alegerea se face de catre tinara pereche dupa o gindire serioasa , oprindu-se asupra perechii pe care o iubesc si o respecta cel mai mult. Tot ei le vor boteza copiii. Daca acestia nu au posibilitati materiale , cheltuielile pe care ar trebui sa le faca vor fi preluate de catre parinti sau chiar de catre tineri pentru ca valoarea morala este mult mai pretioasa decit cea materiala. Nasii le vor da sfaturi intelepte , ii vor ajuta in momentele de cumpana care intervin in orice casnicie si vor lua parte la bucuriile si necazurile lor , ca niste adevarati parinti. Nasii nu sunt cum se intelege gresit niste persoane cu functii importante , la care mergem cu plocoane iar ei sunt obligati sa ne asigure niste posturi … caldute.

TRUSOUL

Trusoul se da logodnicei de catre parintii acesteia , si consta din lenjerie (camasi , plapumi , perne ) , rochii , jachete , blanuri si obiecte de gospodarie.

CUNUNIA CIVILA

Ar trebui sa stim ca la primarie se duc doar tinerii si parintii lor. Nu se fac invitatii speciale iar rudele si prietenii pot veni doar daca doresc.

Tinuta este elegante , sobra , de oras , deoarece casatoria civila are loc dimineata. Mireasa si doamnele nu vor purta nici rochii de lame stralucitoare , si nici strasuri. Mirele si domnii vor purta costume elegante dar in nici un caz frac sau smoking. Este o ceremonie simpla iar importanta care i s-a acordat in ultimii ani nu este tocmai potrivita. Fastul si toaletele elegante vor fi arborate in cadrul cununiei religioase si la masa festiva care se organizeaza fie in casa fie le restaurant.

Cheltuielile vor fi suportate dupa o intelegere prealabila de catre parintii fetei , parintii baiatului , nasi sau impartite , in functie de posibilitatile lor materiale. Nu exista o regula fixa in acest domeniu , ci important este ca sa nu se nasca ulterior discutii neplacute ce pot genera conflicte nedorite care umbresc acest moment atit de important din viata oamenilor. Ca sa evitam aceste situatii este necesar doar sa ne organizam foarte bine , sa ne respectam promisiunile si sa acceptam hotaririle pe care le ia in acest caz o singura persoana , priceputa , in care vom avea toata increderea. Se obisnuieste sa se dea tinerilor cadou sume de bani. Cum toate discutiile pleaca de la bani se va hotari in prealabil ce se va face cu ei. Situatiile sunt multiple si neprevazute in functie de educatia si posibilitatile materiale ale fiecarei familiei. Se poate expedia tinerilor casatoriti un mandat postal. Se poate de mirelui intr-un moment potrivit un plic cu bani si cu o carte de vizita din partea invitatului. Se va alege in orice caz o formula eleganta si nu se va ajunge in nici un caz la” licitatia ” in gura mare a sumelor date. Este un obicei nou si foarte urit , de fapt ca si garoafele si miresucile lipite pe capota masinii … Tot de prost gust mi se pare” furatul miresii ” si marturisesc ca formula stereotipa ” casa de piatra imi este profund dezagreabila

CUNUNIA RELIGIOASA

Daca la primarie casatoria se oficiaza intr-un cadrumai modest , cununia religioasa va benificia de o pregatire speciala. Ar trebui ca doar tinerii sa hotarasca modul in care se unesc in fata Domnului. S-ar putea ca ei sa doreasca o mica ceremonie la un schit pe virf de munte si sa aiba ca invitati doar pasarile cerului. Sa nu-i impiedicam deoarece aceasta zi este a lor si nu a ambitiilor parintilor , ce doresc sa-si vada copii la cea mai eleganta biserica din oras.

Dar daca toti hotarasc ca evenimentul sa fie oficiat la biserica , ceremonia se va pregati cu grija , din vreme :

–cu 6 – 8 luni inainte – se alege biserica , se discuta cu preotul si se fixeaza data ceremoniei , se alege restaurantul , se fac rezervari , se hotaraste meniul:

- se discuta cheltuielile cu toti cei implicati si se stabileste un buget ferm

- se schiteaza lista invitatilor

- cu 2 – 4 luni inainte – se aleg si se comanda invitatiile , de obicei de catre parintii fetei. Cautati o solutie simpla si eleganta pentru forma invitatiilor apelind la o cunostinta care va poate ajuta : un arhitect , un artist, un designer. Veti evita astfel cele doua turturele pe o crenguta , care trebuie sa recunoastem sunt de foarte prost gust. Va oferim alaturat un model.

- se alege locul unde tinerii casatoriti vor petrece luna ( saptamina ) de miere , se fac rezervarile. Obligatia cumpararii biletelor revine mirelui.

- se decide cine se ocupa de muzica , se retin ore la fotograf si se vorbeste la florarie

- se pregatesc toaletele ce vor fi purtate la biserica de catre parinti , nasi si chiar ale domnisoarelor de onoare astfel incit intreg ansamblul sa fie armonizat coloristic. Reamintim ca in afara de mireasa nimeni nu va fi imbracat in alb.

- o luna – doua inainte – se expediaza invitatiile care trebuie sa ajunga la destinatie cu cel putin 4 saptamini inainte de nunta. Este obligatoriu ca cel care o primeste sa raspunda invitatiei , sa multumeasca si sa precizeze daca poate veni sau nu.

- se cumpara si graveaza verighetele. Ele vor fi pastrate de catre mire pina in ziua nuntii.

IN ZIUA NUNTII

Casatoria religioasa poate avea loc in aceeasi zi cu cea civila , dar este foarte obositor. Pe vremuri cermonia la biserica se oficia dupa orele 17.00. Astazi ceremonia are loc si la prinz. Se poate merge imediat la restaurant sau invitatii pot pleca acasa si se vor reintilni seara ; in acest caz se pot schimba toaletele.

Se pleaca de la parintii fetei , unde nasii au adus buchetul alb de flori si luminarile impodobite. Atit rudele cit si prietenii vor avea grija sa ajunga la timp , pentru ca cei doi tinerii trebuie sa soseasca ultimii. In biserica se va intra intr-o anumita ordine ; aveti grija sa-l intrebati pe preot in ce consta ritualul. Facem aceasta recomandare deoarece nu exdista reguli fixe , ci ele depind de obiceiul locului.

Dupa oficierea cermoniei , mirii ramin pe loc pentru a primi felicitarile , intii ale parintilor , apoi ale rudelor apropiate si in sfirsit ale prietenilor si chiar ale celor necunoscuti aflati intimplator acolo. Din biserica mirii ies primii.

In locul unde se desfasoara petrecerea , mirii ocupa locul de onoare. In dreapta mirelui sta nasa , tatal baiatului si mama fetei. In stinga miresei sta nasul , mama baiatului si tatal fetei. Este posibila si o alta ordine : mirele , nasa , tatal si mama baiatului – in dreapta , iar in stinga mireasa , nasul , mama si tatal fetei. Numai aceste opt persoane au voie sa stea in capul mesei ( se va pune o masa speciala cu fata spre invitati ). La putina vreme dupa inceperea mesei , se toasteaza in sanatatea mirilor. Parintii acestora raspund si multumesc.

Deschiderea ” balului ” o fac tinerii castoriti. Dupa aceea mirele va invita la dans in ordine pe : mama fetei , pe nasa si pe mama lui iar mireasa va dansa cu socrul , cu tatal ei si cu nasul. Se intelege ca ceilalti invitati se pot alatura si ei celor de mai sus.

Acesta este un model clasic traditional dar exista multiple variante de petrecere a timpului dupa ceremonial. Importanta ramine oficierea slujbei religioase.

BOALA SI MOARTEA

Ingrijirile date bolnavilor cer multa tarie morala. Chiar daca noi insine n-am fost niciodata bolnavi ar trebui sa intelegem cita atentie , cit calm si cita liniste sunt necesare pentru a ingriji un om bolnav. Prima datorie care revine persoanelor de linga bolnavi este sa le ridice moralul si sa le alunge gindurile negre. Cind facem o vizita unui bolnav aceasta trebuie sa fie foarte scurta. Daca starea pacientului o permite , vom aduce citeva flori al caror parfum sa nu fie prea puternic , bomboane , ciocolate sau poate o carte cu conditia ca aceasta sa fie imteresanta si usor de citit. La capatiiul unui bolnav ne vom stapini , nu vom fi nerabdatori si ne vom abtine de la orice discutie in legatura cu gravitatea bolii sau a nepriceperii doctorilor. Vom fi linistiti , calmi si surizatori.

Cea mai eficienta dovada de simpatie este sa ne oferim a reszolva pe cit posibil problemele profesionale sau personale ale celui imobilizat pe patul spitalului. Este foarte important sa nu devenim nerebdatori cind bolnavul ne vorbeste despre boala lui , despre suferintele lui , ci sa intelegem ca in aceste momente doar asta il preocupa.

Vizitele la femeile care au nascut trebuie sa fie foarte scurte si ele si sunt rezervate sotului , parintilor sau prietenilor foarte apropiati. Se pot aduce flori , carti , fructe si , daca relatiile sunt mai strinse , un obiect de imbracaminte destinat noului-nascut.

Cind cineva moare , familia trebuie sa transmita aceasta veste tuturor celor care l-au cunoscut. In cursul acestor zile prietenii cu adevarat bine crescuti vor gasi ocazia sa-si manifeste simpatia facind nenumarate si discrete servicii care vor scuti familia indurerata de multe neplaceri. Parintii si prietenii apropiati ai defunctului vor fi anuntati personal , prin telefon sau li se va telegrafia. Celelalte persoane vor fi anuntate prin faire-part sau anunturi in presa. Cum acestea din urma , cad sub ochii multor persoane va trebui sa ne ferim de anunturi de prost gust. Oricit de mare ar fi simpatia pe care ne-a inspirat-o defunctul , nu ne vom putea abtine sa suridem daca familia a crezut de cuviinta sa adauge ” de ce asa de devreme ? ” cind defunctul are 92 de ani ! Durerea cea mai adinca nu ne autorizeaza sa ne lasam dominati de sentimentele care ne conduc la asemenea gafe. Anuntul de deces va mentiona numele celor apropiati , iar in familiile cele mai traditionaliste numai cele ale tatalui si fratelui mai mare. Ordinea obisnuita este urmatoarea : sotul , copiii , parintii , fratii , surorile si rudele prin alianta. Sunt de asemenea idicate data si locul inmormintarii sau al incinerarii. Daca aceasta indicatie lipseste inseamna ca inmormintarea a avut deja loc in cea mai stricta intimitate. In intervalul care separa decesul de inmormintare rudele si prietenii apropiati pot face vizite familiei. Conversatia va fi totdeauna foarte scurta si se va limita la condoleante si la oferta unor eventuale servicii. Nu vom vorbi nici despre suferintele nici despre sfirsitul defunctului. O stringere de mina este adesea mai expresiva decit lungi discursuri. Asemenea vizite nu se fac in haine de doliu ci intr-o tinuta sobra si neutra. Cind am primit un faire-part sau cind am aflat vestea prin presa trimitem citeva cuvinte de condoleante pe o carte de doliu sau de vizita. Nu se telefoneaza si nici nu se trimit condoleante scrise la masina. Patru cincimi din oamenii care se cred bine educeti ignora inca faptul ca nu se trimit asemenea condoleante pe o hirtie marginita de negru care este rezervata doar familiei indoliate.

Faire-part-ul serveste in acelasi timp de invitatie la funeralii. Daca se precizeaza ca aceste vor avea loc in stricta intimitate , vor participa numai rudele si prietenii foarte apropiati. Celelalte cunostinte se vor margini sa scrie o scrisoare de condoleante.

Florile si coroanele se trimit inaintea ceremoniei sau se duc personal la cimitir. La capela sau la cimitir se prezinta condoleante sub forma unei stringeri de miini mai degraba decit sub forma de cuvinte. Tinuta este intotdeauna de culoare inchisa , daca e posibil , neagra. In majoritatea cazurilor nu se discuta mai ales pe alte teme si este mai bine asa , caci tacerea este atitudinea care convine cel mai bine aceluia care a pierdut o fiinta foarte scumpa. Se raspunde personal sau , cel putin , se trimite un anunt imprimat tuturor persoanelor care au luat parte la doliu prin vizite sau au trimis flori. Pentru cele care au asistat la funeralii , o multumire colectiva in presa este suficienta. Nu se mai atribuie doliului vestimentar aceeasi importanta ca altadata , dar trebuie ca intreaga atitudine a familiei lovite sa manifeste un doliu real prin tinuta. Char daca nu purtam doliu total vom evita hainele colorate imediat dupa funeralii. Sotul , copiii si parintii vor ramine in negru aproximativ trei luni. Tinuta feminina – haine negre , inclusiv ciorapii , palton normal dar cu o banderola neagra. Hainele masculine -inchise , cu cravata neagra si o panglica de doliu la haina sau la palton. Alte trei luni se poarta un semi doliu : hainele feminine normale , fara exces de culoare , hainele masculine normale , cravata normala dar panglica de doliu la haina si palton. In provincie , la tara mai ales , intervalele sunt mult mai lungi. Doliu 6 – 12 luni , semidoliu 3 pina la 6 luni. In perioada de doliu nu se fac nunti , botezuri , nu se dau petreceri si nu se iese seara in oras daca nu e strict necesar.

Deci incheiem acest manual in fata unui mormint. Aceasta carte s-a straduit sa indice conduita necesara de-a lungul tuturor imprejurarilor existentei , dar arta de a trai frumos include si o mare doza de inefabil. Este momentul in care meditam asupra scurtei noastre treceri , restul nu e decit tacere.

Cadoul nu este obligatoriu. El nu poate fi nici cerut, nici comandat , nici sugerat decit in citeva situatii speciale. Insa un om bine crescut va primi cu placere citeva sfaturi in acest domeniu. A sti sa oferi mici daruri si sa o faci cu discretie este un semn de noblete sufleteasca. Exista oameni generosi dar exista si oameni meschini si zgirciti. Nu este totusi greu de observat ca o persoana care nu intra intr-o casa cu mina goala , este privita cu mai multa simpatie , decit musafirul ce se scuza de fiecare data ca la florarie era inchis !
Modul in care dam si primim cadourile se invata. Nu intimplator in Japonia – tara politetii – se fac cursuri pe aceasta tema.
Micile cadouri intretin prieteniile si produc oricui o mare placere , dar cu o conditie : sa fie date din suflet si dezinteresat.
A oferi un cadou profesorului la care copilul tau este amenintat de corijenta sau medicului pentru un certificat de concediu la care nu ai dreptul , nu sunt semne de politete , ci dimportiva.
De asemenea , nu vom da cadouri unei cunostinte venite din strainatate , cu o situatie materiala mai buna decit a noastra deoarece o vom obliga sa-si bata capul ce sa ne trimita sau ce sa ne aduca cu proxima ocazie. Cu atit mai neplacut e pentru cel care a primit un dar oarecare , sa citeasca lista de … comisioane pe care i-am pregatit-o !
Intre prieteni , in familie , intre indragostiti se pot face cadouri oricind. Nu trebuie sa asteptam o zi festiva pentru a-i darui prietenei noastre o pereche de manusi de bucatarie de care are mare nevoie sau bunicii o pereche de papuci comozi pe care i-am gasit din intimplare la un mic magazin. Am auzit intr-o casa o formula draguta : acesta este un cadou de ” ne – ziua ta ” !
In schimb vom fi mai putin ” generosi ” cu odraslele noastre pe care nu le vom obisnui sa astepte in fiecare zi un cadou. Pretentiile lor nu se vor termina niciodata si vom educa niste egoisti rasfatati. Apoi riscam sa ne puna in situatii delicate intrebind cu obraznicie musafirii : ” Ce mi-ai adus ? “
Daca am rugat pe cineva sa ne cumpere un obiect oricit de mic , ne interesam de pret si il vom achita imediat. Dar daca persoana care ne-a facut serviciul isi exprima dorinta de a ni-l face cadou , nu prelungim discutia la nesfirsit. Multumim , acceptam si … tinem minte ! Sa nu abuzam de prietenii nostri rugindu-i in permanenta sa ne cumpere cite ceva , mai ales daca nu le putem face si noi la rindul nostru mici servicii. Treptat , o astfel de persoana isi va pierde simpatia celor din jur. !
Nu vom face daruri costisitoare chiar daca avem o situatie materiala infloritoare. Nu este o dovada de bun gust si poate provoca mai devreme sau mai tirziu un conflict nedorit.
Se poate oferi orice alt obiect util , de la un deschizator de conserve pina la o tigaie de teflon , uneori chiar si lucruri de mincare. Dar si aici se impune un minimum de tact. Nu-i vom aduce unei prietene mai sarace de ziua ei un kiligram de carne. Insa niste cutii frumoase de brinza frantuzeasca , sardele sau pateu pot fi foarte bine primite.
Un cadou trebuie gindit , cumparat , ambalat , oferit. Trebuie sa fie frumos , util si sa provoace o adevarata placere celui care il primeste. Tocmai aceste dificultati dau unui cadou o valoare deosebita si nu pretul lui. Acesta va fi inlaturat cu grija. Exceptie fac discurile si cartile , de pe acestea pretul nu se sterge. Cartea nu se atinge ! Se va pune intre filele ei o hirtie eleganta sau o carte de vizita pe care ne putem exprima gindurile bune. Dedicatii si autografe pot fi date numai de catre autori. Cel care a primit-o si doreste sa o pastreze are voie , inainte de a o pune in biblioteca , sa se semneze discret pentru a nu o incurca mai tirziu cu o alta ce nu-i apartine.
Dupa ce am aflat sau am ghicit dorintele celor carora dorim sa le daruim un obiect oarecare , il cumparam din vreme si il punem bine. Vom evita astfel aglomeratiile din magazine in preajma sarbatorilor si ne vom cruta multi nervi, deoarece ca un facut , tocmai lucrul cel mai banal pe care ni l-am propus sa-l cumparam … nu se gaseste ! Exceptie fac dulciurile si florile. Dar chiar si florile pot fi cumparate din vreme si tinute in frigider ambalate in pergament sau chiar ziare.
Cel care primeste un dar il va deschide in fata musafirului si nu-i va strica bucuria protestind ca e prea scump , ca nu trebuia sau , mai rau … ca are oroare de bibelouri. Va multumi , se va bucura si chiar va reveni cu comentarii agreabile de citeva ori in aceeasi seara. Daca un cadou nu ne place , ne vom ascunde nemultumirea. In nici un caz nu vom spune :ce sa fac cu aceasta sampanie ? Mai am inca 10 sticle ! Copilului ce s-a straduit sa ne aduca un ruj ce nu ni se potriveste sau un vas de flori ce nu ne place , nu-i vom face atunci , pe loc , nici un fel de observatie. Vom deschide o discutie pe aceasta tema cu alta ocazie si il vom invata cum se cumpara un cadou.
Cel care a facut un dar nu va insista foarte mult sa afle daca ne place sau nu.
Este firesc sa cumparam ” souveniruri ” atunci cind calatorim. Tot firesc este sa le oferim familiei si cunostintelor noastre cind ne inapoiem. De cele mai multe ori aceste obiecte sunt kitchuri. Ce ne facem cu ” gondola “primita de la Venetia ? cu ” Tour Effel ” primit de la Paris ? cu ursul de ipsos de la Vatra Dornei ? cu scoicile incrustate pe un papuc primite de la Eforie ? Nu ne poate obliga nimeni sa ne uritim viata uitindu-ne toata ziua la ele. Le vom pune toate la un loc , intr-un dulap sau intr-o debara , si la prima curatenie generala , ne vom lua inima in dinti si le vom arunca!
Nu vom face cadouri obiecte pe care le avem in casa si nu ne plac. Daca sunt de valoare le putem da celor apropiati , in cazul in care acestia si le doresc – insa fara comentarii de genul : ” ma mir ca-ti place , mie mi se pare oribil ! “.
Nu daruim , daca nu ne pricepem , timbre unui filatelist , accesorii de pescuit unui pescar , culori unui pictor. Ei cunosc in mod cert niste mici magazine de specialitate ce le satisfac pretentiile rafinate si pe care noi nu avem de unde sa le ghicim.
Daca dorim sa ne aratam recunostinta fata de cineva care ne-a facut un bine : medic , avocat , profesor etc. vom avea mare grija la alegerea cadoului. Este bine sa ne rezumam la albume de arta , cutii de bomboane , dulciuri facute de noi sau bauturi fine. Dar daca ne gindim la un obiect trebuie sa ne asiguram ca nu este total nepotrivit. Nu vom oferi obiecte voluminoase ce ocupa mult loc si in nici un caz animale sau pasari , daca nu am intrebat in prealabil.
- Nu vom da nimanui carti pe care nu le-am citit sau macar nu am primit asigurari de la o persoana competenta ca merita a fi citite.
- Persoanelor cu care nu suntem in relatii apropiate nu le vom oferi obiecte de imbracaminte sau de toaleta. Ne limitam la o esarfa , un fular sau o colonie de foarte buna calitate. Nu cumparam si nu oferim farduri , colonii , spray-uri la intimplare , numai pentru a cumpara ceva. Orice om are preferintele sale si daca nu i le cunoastem , ne abtinem.
Din pacate se raspindeste obiceiul de a da bani in loc de cadou. Am mai vorbit despre acest urit obicei intr-un capitol anterior , nu vom mai insista. Este o mare diferenta intre banii pe care un parinte ii da de ziua copilului sau pentru ca acesta sa-si cumpere o perche de blue-jeans pe masura si banii pe care ii aduce in ” dar ” mamei sale tinarul inginer , proaspat casatorit ! Nu se face ! Banii , daca el considera ca trebuie dati , vor fi oferiti cu alta ocazie iar la aniversare va aduce un cadou pe care l-a ales cu drag , dupa ce s-a gindit indelung.
Un cadou valoreaza cit doua daca este oferit la timp, adica strict in ziua in care are loc evenimentul.
Ambalajul unui dar este foarte important. Vom avea intotdeauna in casa panglici si hirtii frumos colorate , pe care le vom cumpara cind ni se iveste ocazia , fara sa ni se para o cumparatura inutila.
FLORILE
- De la inceput trebuie sa spunem ca orice cadou se ofera insotit de o floare. Chiar si pachetele sunt mai frumoase daca le ornam cu o crenguta de brad , cu o ramura de visc sau cu niste imortele.
- Nu se ofera si nu se tin in casa flori artificiale, oricit de reusite ar fi aceste imitatii. Este de foarte prost gust.
- Cu putin efort si imaginatie , mai ales in anotimpurile calde se pot oferi flori de cimp sau flori rare pentru a nu cumpara mereu cele cinci garoafe imbobocite, banale si rigide. ( In Franta , de pilda , nu se ofera garoafe. Ele sunt folosite doar pentru jerbe si coroane. )
- Se evita florile prea mari sau prea pretentioase ( calele , gladiolele , nuferii ) pentru ca s-ar putea sa nu fie pe gustul gazdelor. Toate florile sunt frumoase , dar in general , un om delicat , prefera florile delicate, ca anemonele , lacramioarele , violetele , ghioceii , macii , brindusele, margaretele englezesti si multe altele.
- Florile se ofera fara ambalajul in care le-am cumparat , chiar daca este foarte frumos. Vom lua hirtia si o vom face sa dispara , eventual in buzunar sau in poseta, inca inainte de a intra in casa si le vom oferi cu cozile in jos.
- La noi in tara exista obiceiul de a oferi flori in numar impar. Se spune ca cea care le primeste completeaza buchetul !
- La ceremonii funebre se dau flori in numar par. Chiar si jerbele respecta aceasta regula.
- Nu se duc flori barbatilor decit daca sunt la spital.
- La spital nu se duc flori cu un miros prea puternic si nici prea mari. Este bine sa ne gindim de acasa in ce vor fi puse. Nu este greu sa aducem noi insine un vas potrivit. Poate evitam astfel eternele sticle de lapte si borcanele de gem care ” impodobesc ” atit de dizgratios saloanele , chiar daca in ele s-au pus niste flori frumoase !
- Exista o aversiune – nemotivata – impotriva ghivecelor cu flori. Daca este vorba despre un pomisor pitic ornamental , de o azalee frumoasa sau de un cactus deosebit , nimic nu ne opreste sa le oferim unor prieteni. S-ar putea ca acestia sa se bucure de darul primit multi ani de zile , gindindu-se cu drag si la noi. Ne interesam insa daca vor fi bine primite. Cunosc si persoane care adora cactusii , dar si unele care ii detesta.
- Din cauza saraciei in care am trait in ultimii ani, am uitat un obicei pe cit de comod pe atit de elegant: sa trimitem flori prin comisionar. Multe florarii au la dispozitie un om care ne poate face serviciul de a duce un buchet de flori la o data si o ora precisa. Vom avea insa grija sa-i dam o adresa cit mai exacta. Vom comanda buchetul , il vom plati anticipat , vom intreba daca cel care il duce este angajat si platit de firma respectiva , daca nu ii vom achita si lui anticipat drumul. Vom lasa o carte de vizita , pe care vom scrie citeva rinduri adresate destinatarului. Nu vom trimite buchete anonime decit daca tinem cu tot dinadinsul sa cream incurcaturi neplacute ! Cel care primeste florile , va da si el o suma de bani comisionerului si va semna de primire. Apoi va multumi cit mai repede , telefonic , celui care i le-a trimis.
Ce util este un astfel de serviciu , cind vrei sa fi un om bine crescut si sa trimiti niste flori , de exemplu , a doua zi dupa o vizita , unor persoane in casa carora te-ai simtit atit de bine. Ce surpriza placuta va avea fiica noastra cind va primi de la colegii de clasa un buchet de 18 trandafiri albi in ziua in care isi sarbatoreste majoratul ! Sa nu ne sperie sumele de bani pe care trebuie sa le platim. Sunt infime in comparatie cu bucuria pe care o producem celor pe care ii iubim si ii stimam !
Sa spunem si citeva cuvinte si despre limbajul florilor. Poate sunt superstitii dar exista persoane care tin la ele , incit inainte de a cumpara si a da flori e bine sa ne gindim putin pentru a nu comite gafe. Despre cale se zice ca aduc ghinion. Florile rosii semnifica iubire si pasiune, cele galbene gelozie , cele albe puritate.
Nu vom duce unei matusi in virsta de la care asteptam o mostenire un buchet de ” nu ma uita ” si nici mamei sotului nostru o specie de cactus ce creste spectaculos si poarta numele popular de … “limba soacrei “.
Florile pe care le primim le asezam imediat intr-un vas cu apa. Cind asteptam musafiri vom avea la indemina pregatite vase de diferite marimi.
In nici o situatie nu se refuza florile ce ni se daruiesc.
Aceasta regula nu este insa valabila si pentru obiecte. Avem dreptul sa refuzam un cadou ? Nu ! Chiar daca nu ne place , un cadou este un cadou si sa-l refuzi inseamna sa jignesti pe cel care ti l-a oferit. Acesta regula are totusi exceptii. Sunt cazuri speciale cind un cadou poate fi interpretat ca mijloc de presiune sau de convingere si , daca il primesti , inseamna ca accepti sa faci serviciul respectiv. In acest caz trebuie sa-l inapoiezi. Este desigur dezagreabil pentru cel care il ofera dar trebuie sa inteleaga situatia si numai pe el insusi trebuie sa se supere ca a fost lipsit de tact. Functionarii , dupa cum am mai mentionat nu trebuie sa primeasca niciodata cadouri valoroase mai ales cind au o functie importanta. Cinstea si constiinta profesionala nu le lasa alta alegere.
Sa inapoiezi ulterior cadouri care ti-au fost facute nu este admis decit in anumite cazuri speciale. Cind cineva te calomniaza sau te jigneste , poti sa-i inapoiezi , fara nici un cuvint , cadourile pe care ti le-a facut , dar nu este obligatoriu.
Dupa o veche traditie , indragostitii care s-au despartit nu isi restutuie unul altuia cadourile primite. Aceasta regula nu este absoluta decit daca unul dintre ei a adus prejudicii grave onoarei celuilalt sau daca darurile facute sunt foarte pretioase. Buna cuviinta , pe care legea o sprijina in acest caz , va cere sa se inapoieze obiectele de mare valoare. Toate aceste situatii nu sunt totusi fara exceptii. Un cadou primit este de regula numai al aceluia care l-a primit. Pentru a evita aceste situatii neplacute ar fi bine sa ne gindim bine ce oferim si mai ales cui.

DIFERITE OCAZII IN CARE DAM CADOURI

- Sf. Nicolae – 6 decembrie. Este una din cele mai asteptate sarbatori de catre copii. Ii vom invata sa-si puna la usa ghetutele lustruite de cu seara ( in ajun ). Dupa ce s-au culcat le vom umple cu daruri , constind in general din dulciuri , pe care le vor gasi a doua zi de dimineata. Le vom spune si povestea cu nuielusele pe care s-ar putea sa le primeasca daca nu sunt cuminti.
- Craciunul – 25 decembrie – se sarbatoreste nasterea Domnului nostru , Isus Hristos. Cind copii sunt mici , vom impodobi bradul fara ca ei sa ne vada , daca sunt mai mari vom apela la ajutorul lor. Bradul trebuie sa fie impodobit pe 24 decembrie , zi deosebita pentru ca este ajunul Craciunului , si vom da o deosebita solemnitate acestei seri , invitind musafiri si asteptind colindatori. Vom pune sub brad daruri pentru toti membri familiei , dar si pentru invitati. Ele vor fi frumos ambalate , vor avea etichete si vor fi date in cadrul unui ceremonial aparte. Momentul va fi cit mai mult prelungit si va constitui o veritabila sarbatoare. Tot acum vor fi chemati si colindatorii , pentru care vom pregati din vreme daruri. Deoarece ajunul Craciunului este inca zi de post se dau de obicei : covrigi dar si nuci , mere , portocale sau alte fructe.
- Anul nou. Se dau bani copiilor deoarece acestia ne-au sorcovit. La masa festiva de Revelion pe data de 31 decembrie se vor pune in fata fiecarui invitat , in stinga , sub servet, mici cadouri , ca de exemplu : un set de batiste , un portofel, o bijuterie , cosmetice , un stilou , o agenda , un calendar , etc , in functie de posibilitatile materiale ale familiei respective. Important este ca fiecare dintre invitati sa intimpine noul an primind un mic dar de care se va bucura in mod sigur.
- 1 Martie – Este o zi asteptata de toata lumea cu multa nerabdare. Scapam de hainele groase de iarna si chiar daca afara este lapovita stim sigur ca a venit primavara. La aceasta data se ofera mici obiecte confectionate de noi sau cumparate , insotite de traditionalul snur alb impletit cu rosu. Florile ar trebui sa insoteasca intotdeauna martisoarele. Le vom alege pe cele care au o semnificatie : cosar , barza , cheita etc. Le vom ocoli cu grija pe cele de prost gust care din pacate au invadat comertul. Este vorba de cele confectionate din blanuri si pene , dar nu numai despre ele. Din nou trebuie sa amintim ca nu pretul ne va sfatui sa facem o alegere buna. A le lua la intimplare doar pe cele mai ieftine sau pe cele mai scumpe , nu este o dovada de bun gust. Cind scriam aceasta carte am primit de la o prietena tinara o penita veche gasita intr-un sertar al bunicului ei. Mi-a facut o deosebita placere !
Le vom prinde pe un carton pe care ne scriem numele sau le vom pune intr-un plic insotit de o carte de vizita. Peste ani cind vom unbla in sertarul cu amintiri , ne vom aduce aminte cu placere de persoana care ni l-a oferit.
Femeile au voie sa-si dea cadou una alteia martisoare? Da , e frumos ca si noi la rindul nostru cind primim un martisor sa oferim un altul. In nici un caz nu-i vom pune pe masa persoanei respective un pumn de martisoare zicindu-i :alege-l pe cel care iti place. Nu mai este un dar ci o ofensa.
Barbatilor nu li se ofera martisoare.
- Floriile – Sa nu uitam sa felicitam de Florii pe toti cei care poarta nume de flori. Sa o facem in scris sau trimitind un buchet de flori. Imi povestea o doamna pe care o cheama Florina ca in ziua respectiva avea musafiri de care nu s-a putut ocupa deoarece avea mereu de rspuns la telefon. Daca suntem invitati la masa chiar in aceasta zi fara sa ni se spuna de ce , vom ghici singuri ca pe prietena noastra Rodica o mai cheama si Florina , Viorica sau Brindusa si isi serbeaza onomastica. In acest caz vom aduce pe linga flori si un cadou.
- Pastele – Pentru ca slujba de Inviere are loc simbata la ora 12 , se merge la biserica noaptea. Este bine sa luam si copii cu noi daca nu sunt prea mici.
De Craciun se ofera celor mici mai mult dulciuri si jucarii iar de Paste le vom darui bomboane , oua de ciocolata dar si hainute noi. In general copii nu se bucura prea mult cind primesc haine. Ei sunt mereu curati si frumos imbracati. Dar in aceasta zi obiectele de imbracat au o anumita semnificatie. Ele vor fi imbracate la slujba de inviere si in prima zi de Paste.
Un alt obicei care le face o mare bucurie copiilor este de a ascunde darurile lasate de ” iepuras “. Se vor distra foarte bine cautindu-le si ziua va fi pentru ei o adevarata sarbatoare.
- Aniversarea zilei de nastere. Aproape mai important decit darul propriu-zis este sa ne aducem aminte cu exactitate de aceasta data pentru a transmite felicitarile chiar in ziua respectiva. In acest scop ar trebui sa avem un calendar special pe care il putem confectiona singuri , dupa modelul alaturat. Il vom atirna pe un perete : este si decorativ si mult mai util decit o agenda bine pusa la punct , dar pe care uitam sa o consultam ! Daca nu ne intilnim cu persoana respectiva ii vom da un telefon de felicitare : tot dar se numeste.
- Onomastica ( ziua numelui ). Se sarbatoreste dupa calendarul ortodox. Sfinta Elena si sfintul Constantin , sfintul Mihail si Gavril , sfintul Nicolae – sunt sarbatori cunoscute , dar putem face o bucurie felicitindu-i si pe cei pe care ii cheama : Ecaterina , Teodosia , Anastasia.
- Nasterea si botezul. Se vor aduce cadouri atit copilului cit si mamei , chiar daca nu suntem invitati la botez. De aceasta data darurile vor fi alese dintre cele mai utile si de stricta necesitate. Ne putem consulta cu familia respectiva. Ar fi pacat ca acestia sa se trezeasca cu doua carucioare la un singur copil ! Obligatiile materiale cele mai serioase revin nasilor. Acestia vor aduce , pe linga traditionalul trusou , si un cadou valoros , care sa-i ramina copilului amintire , daca-i posibil , toata viata : o bijuterie de aur , un pahar de botez de argint , dupa posibilitatile fiecaruia. Nici nasii nu vor uita ( cum se mai intimpla in ultima vreme ) sa-i faca un cadou deosebit mamei copilului. Aceste daruri pot fi dintre cele mai diverse : o bijuterie delicata , un parfum , un vas de flori , un tablou si chiar carti si discuri. De fapt se poate oferi orice , iar obiectul respectiv va capata in timp o valoare deosebita , amintindu-i mamei mereu fericitul eveniment.
- Casatoria. Chiar daca participam la masa festiva , este de preferat sa trimitem cadourile dinainte. In ziua respectiva este atit de multa agitatie incit riscam ca ele sa treaca neobservate si sa se piarda cartile de vizita. Tinind seama de virsta lor , tinerii au nevoie de lucruri foarte diverse , deci va fi usor sa alegem un cadou folositor. In aceasta situatie cadoul nu va fi neaparat o surpriza. Este preferabil sa discutam cu mirii sau cu parintii acestora despre ceea ce isi doresc decit sa oferim al cincilea serviciu de cafea.
In multe tari din Europa s-a extins obiceiul ” listei de mariaj “. Aceasta este alactuita de catre miri cind isi anunta data casatoriei. Lista se face la un mare magazin ales de ei si se lasa acolo. Ea cuprinde o gama foarte larga de obiecte si de preturi ( pentru toate buzunarele ! ). Numeroase magazine specializate in ” liste de mariaj ” sunt astazi informatizate : alegerea obiectului se face prin Minitel si se plateste cu carte de credit. Este suficient sa telefonezi si sa dai numele tinerilor si apoi sa dai un cec corespunzator pretului cadoului insotit de o carte de vizita cu citeva cuvinte de felictare. La intervale scurte , magazinul transmite tinerilor cadourile primite si cartile de vizita. Acestia vor multumi cit mai repede si eventual vor invita peroana respectiva intr-o vizita avind grija ca obiectul respectiv sa fie la vedere sau macar sa se vorbeasca despre el. ” Lista de mariaj ” se retrage in general de la magazin la doua saptamini dupa nunta.
Neavind inca magazine specializate in acest domeniu , putem totusi alcatui aceste liste anuntindu-ne rudele si prietenii din timp ca ele exista si unde. Se va proceda la fel : cel care a consultat lista va bifa obiectul pentru a nu fi repetat. Tot din aceasta lista se pot inspira si colegii de serviciu , adunind bani si cumparind un cadou mai scump. Pe cartea de vizita se vor semna toti cei care au contribuit la cumpararea cadoului. Va primi fiecare in parte multumirile mirilor.
Chiar daca am trimis dinainte cadoul in ziua ceremoniei vom aduce in mod obligatoriu flori.
Cadoul pe care mirele il va face miresei in ziua casatoriei nu va fi nici cerut nici comandat ci va constitui o surpriza.
Intr-o casa in care un cuplu de tineri castoriti se inteleg bine , este recomandabil sa se aniverseze data casatoriei. Invitatiile vor fi facute rudelor sau prietenilor dar se va specifica scopul petrecerii. Cadourile vor fi si de aceasta data mai practice ca in alte ocazii. In special la primele aniversari.
Ca o curiozitate demna de retinut sunt denumirile aniversarilor , odata cu scurgerea timpului. Este un prilej de bucurie si de amuzament sa oferim la aniversarea a cinci ani de la casatorie obiecte frumoase numai din lemn.
Obligatia celor care invita este doar de a anunta citi ani au trecut de la evenimentul care i-a unit.
- La 3 ani nunta de piele
- La 5 ani nunta de lemn
- La 10 ani nunta de cositor
- La 12 ani nunta de matase
- La 15 ani nunta de portelan
- La 20 ani nunta de cristal
- La 25 ani nunta de argint
- La 30 ani nunta de perle
- La 40 ani nunta de rubin
- La 50 ani nunta de aur
- La 60 ani nunta de diamant
- Vizitele. In casele cu copii un om politicos nu va intra fara o surpriza cit de mica pentru acestia: fructe , ciocolata , bomboane. Cind suntem invitati in mod special la masa sau la petrecere, fara a se sarbatori ceva deosebit , vom aduce totusi flori sau o bautura fina. Nu vom aduce fursecuri sau prajituri din comert intr-o casa in care gospodina este renumita pentru modul in care le face ea singura.

OBIECTUL IMPRUMUTAT NU ESTE DAT !

Vom spune de la bun inceput ca obiectele imprumutate ar trebuiu sa revina la proprietari cit mai curind posibil. Asta ar trebui sa se inteleaga de la sine , dar din pacate nu se intimpla mereu asa. Obiectele care se restituie cel mai greu , dupa cum se stie , sunt cartile. Toata lumea a avut destule surprize neplacute in acest domeniu , toata lumea si-a vazut disparute destule carti preferate pentru a avea motive de neincredere cind i se cere o carte. Un umorist spunea ca inainte de a te plinge ca ti-au disparut carti , trebuie sa numeri in biblioteca ta cite sunt straine si cite ale tale ! Dar asta nu ne consoleaza si ar fi frumos ca persoana , careia i-ai acordat incredere sa trateze cu respect proprietatea altuia. Ea va inveli cartea si nu o va pune niciodata deschisa sau intoarsa pe o masa , va folosi un semn de carte , se va feri sa o pateze , sa o adnoteze sau sa o rupa. Daca totusi ai deteriorat o carte nu te multumesti sa te scuzi , ci te oferi sa o inlocuiesti. Proprietarul va refuza sau va accepta oferta dupa ce s-a gindit daca are cu adevarat nevoie de ea.
Sa pastrezi cartile imprumutate mai mult de doua saptamini inseamna sa fii lipsit de educatie , sa nu le inapoiezi inseamna sa acreditezi o vorba celebra : ” sa iei cu imprumut o carte inseamna sa o furi , sa o dai cu imprumut inseamna sa o lasi furata “. Se vehiculeaza chiar ideea ca este un ” furt mobil ” – deci admis ! Nu este adevarat. Un om cu educatie va restitui intotdeauna la timp cartile imprumutate. Si ca sa nu uite , nu va pune carti straine in biblioteca ci undeva la vedere pentru a le restitui cu proxima ocazie. Nu se imprumuta cartile altcuiva.
Cit despre bani nu imprumuti decit in mod exceptional si intotdeauna in mediul social pe care il frecventezi. Inainte de toate , o femeie nu trebuie niciodata sa imprumute de la un barbat. Desigur nu e dezonorant sa ceri unei rude sau unui intim o suma mica devenita necesara pe neasteptate. Vei fixa o data si o vei respecta cu strictete. Astfel vei avea un nume bun si vei gasi oricind pe cineva sa te imprumute cu placere fara sa te simti umilit. Cind n-ai semnat nici o chitanta un imprumut devine o datorie de onoare la fel ca datoria de la joc. Sa fim atenti cui imprumutam , caci raii platnici sunt in general cunoscuti. Chiar o suma mica nedata inapoi la timp sau pur si simplu uitata poate strica o prietenie. Este de datoria celui care ia sa tina minte exact suma si data cind trebuie sa o restituie. Nu intimplator francezul are o vorba : ” Les bons comptes , font les bons amis. ” (socotelile corecte , mentin prueteniile ).

 

Este un lucru bine stiut ca omul isi dezvaluie adevarata sa fire atunci cind joaca sau se joaca. Totusi daca in autobuz , pe strada sau la serviciu isi controleaza atent gesturile este necesar sa o faca si in timpul jocului.
S-a gasit printre hirtiile postume si ravasite ale lui Einstein o formula frapanta : viata = munca + joc. Aceasta ecuatie rostita de o fiinta care a fost in acelasi timp un mare savant si un om in deplinul inteles al cuvitului , poate fi considerata ca o demonstratie a importantei jocului in comportamentul uman. Jocul este fara indoiala cel mai bun mijloc de relaxare dupa o zi de munca , deoarece el destinde, recreaza si permite omului sa acumuleze noi forte pentru ziua urmatoare. Un mare sportiv , un campion in cursele automobilistice a fost intrebat in ce consta secretul succeselor sale. Acesta a raspuns : ” Am actionat mereu ca si cum ceilalti au toate drepturile si eu niciunul “. Iata o regula minunata de urmat , nu numai cind jucam , dar si in toate imprejurarile vietii. Pentru ca acest principiu sa nu fie considerat drept un semn de slabiciune ar trebui sa nu avem nefericirea sa frecventam mediul rechinilor dar nici al fazanilor. Sa adaugam ca si pentru cei care au in vedere functia recreativa a jocului se impun anumite reguli de tact si de bun gust fara de care nu vor mai fi invitati niciodata intr-un grup care se reuneste pentru a se distra.
Prima conditie , bineinteles , este sa respectam strict regulile jocului. La ruleta , de exemplu s-au acumulat de-a lungul secolelor , reguli care domina jocul cu precizie si ne ajuta sa rezolvam toate situatiile posibile. Sa incepi o discutie pe acest subiect ar fi , nu numai de prost gust , dar si total inutil. Exista totusi anumite jocuri , de carti sau altele , pentru care exista fie reguli diferite , fie diferite interpretari , fie chiar reguli care variaza de la caz la caz. De exemplu , in rummy trebuie sa explicit jucatorului socotela de puncte necesare pentru etalarea cartilor , bonificatiile pentru hand-rummy , pentru flush si pentru flush-royal. In aceste jocuri cu variante se cade sa precizam totul cu exactitate inainte , pentru a evita o situatie neclara care ar genera discutii sau chiar dispute la sfirsitul jocului. Jucam pentru a ne juca si nu pentru a cistiga ! Fiecare da ce are mai bun in el pentru a ajunge la victorie si este perfect normal , ca in competitii , febra sa fie aceeasi pentru toata lumea , de la jocurile cele mai simple pina la cele mai complexe. Dar exista un singur cistigator , sau o singura echipa cistigatoare , adevar la mintea cocosului , a carui ignorare ii face pe cei care pierd sa se manifeste dezagreabil. Sa pleci de la masa de joc bine dispus , sa cistigi fara manifestari ostentative pare normal si ar trebui sa fie o regula pentru toata lumea. Totusi , din nefericire , vedem atitia jucatori care atunci cind pierd fac o mutra acra , tipa sau injura , sau cistigatori tratindu-i pe invinsi cu o ironie zdrobitoare , si marturisim ca nu ne plac nici unii nici ceilalti. Jocul este un test de discretie si de stapinire de sine. Impasibilitatea nu este ceruta la toate jocurile la fel de sever ca la poker , unde a devenit proverbiala , dar calmul si cind cistigi si cind pierzi este un semn de autocontrol indispensabil. Toate jocurile , cu exceptia sahului , sunt , mai mult sau mai putin , supuse hazardului , norocului fie ca acesta este simbolizat de zaruri, de carti sau de o minge care se rostogoleste. La unele jocuri , norocul este singurul criteriu. In altele sunt necesare inteligenta , prezenta de spirit si atentia.
Miza jocului se stabileste in functie de imprejurari si de parteneri. Majoritatea jocurilor de hazard isi pierd orice interes daca nu au macar un cistig simbolic. In schimb , la jocurile care ne solicita inteligenta si perspicacitatea , miza poate sa lipsaesca. Ea trebuie insa sa fie intotdeauna adaptata conditiilor materiale ale partenerului. Un jucator bogat sau caruia ii place gustul riscului nu trebuia sa propuna mize la care celalalt jucator nu poate face fata. Dar daca am pierdut , chiar daca sansa ne-a ocolit cu incapatinare nu e decit o solutie : datoriile de joc sunt datorii de onoare. E inutil sa-l deplingi pe cel care a pierdut deoarece s-a expus singur. E preferabil , intr-adevar , sa te gindesti inainte de a juca o suma mare , decit sa regreti mai tirziu.
Este incorect sa intrerupi jocul in momentul in care cistigi. Inseamna sa iei partenerului orice sansa de a-si lua revansa la urmatorul joc. Daca nu poti sa-ti permiti sa pierzi , nu trebuie sa te apropii de o masa de joc. Marea majoritate a jocurilor de societate sunt , in prezent , jocurile de carti. Fiecare tara are jocul sau national : belota in Franta , skat in Germania , tarok in Austria , jass in Elvetia. Alaturi de acestea exista o intreaga gama care merge de la 66 la bridge , la rummy , poker si ecarte. Dar oricare ar fi jocul si oricare ar fi regulile lui , exista anumite recomandari dictate de buna cuviinta. Se utilizeaza totdeauna jocuri noi sau bine intretinute. Ele trebuie sa fie puse in ordine. Cartile patate , rupte , cu colturile intoarse sint nu numai inestetice dar au si semne caracteristice care permit unora sa le recunoasca , de unde rezulta un avantaj neloial , fata de cei care nu le cunosc.
Nu aveti voie sa trintiti cartile , sa loviti masa cu pumnul , sa faceti glume proaste , sau sa va ridicati pentru a da mai multa forta aruncarii victorioase a unui care de asi. De asemeni nu veti face nici un fel de semne pentru a da informatii partenerului deoarece toate aceste gesturi sunt de prost gust.
Nu este necesar , desigur , sa pastram o tacere religioasa in timpul jocului de carti , dar nici sa lasam conversatia sa ajunga pe prim plan si jocul – pe al doilea. Daca se naste o discutie ea trebuie sa fie scurta si purtata pe un ton neutru. In cazurile neclare gazda accepta ca invitatul are dreptate !
Un spectator care nu joaca nu este neaparat purtator de noroc – joly-joker. El poate sa urmareasca o partida , sa accepte jocul fiecaruia dar – se intelege de la sine – se va abtina de la orice comentarii si de la orice sfat. Daca nu poate sa o faca si ofera informatii pe care ceilalti nu le au , trebuie exclus imediat.
A juca in public necesita un control permanent asupra reactiilor noastre nervoase. Nu lasam sa ni se vada bucuria sau teama ceeace ce tradeaza o totala lipsa de stapinire de sine. Chiar daca tocmai ne-am pierdut ultimul leu trebuie sa ne pastram calmul , deoarece este singurul capital care ne-a mai ramas.
Daca suntem jucatori pasionati trebuie sa ne ferim ca in orice ocazie sa propunem ” o partida “.
Daca jucam la cineva acasa , acesta va asigura bauturile racoritoare , cafeaua , biscuitii si tigarile. Totul va fi asezat pe mici masute , alaturi de masa de joc. Aceste gustari nu trebuie , totusi , sa devina scopul principal al intilnirii. Un bun jucator nici nu le apreciaza , pentru ca a venit sa joace nu sa manince si jocul il acapareaza complet. Este motivul pentru care nu ai voie sa impui pauze in timpul jocului pentru a schimba un disc sau a discuta despre vreme sau despre politica. Jocul nu se intrerupe sub nici un motiv deoarece risti si sa-i deranjezi pe cei pasionati.
Cind ti se propune sa participi la un joc iti vei rezerva toata seara in acest scop si vei sta cit stau si ceilalti invitati.
Cind primesti cu regularitate prieteni pentru a juca trebuie sa te straduiesti sa aduni parteneri de forte egale. Cind se joaca pe bani , vom invita persoane carora le place sa riste si care dispun de mijloace financiare sensibil egale. Cind se joaca mai des intr-o casa nu e o dovada de proasta crestere – ci dimportiva – sa participam la cheltuielile pe care le face gazda.

Cineva a declarat ca sa calatoresti e mai important decit sa-ti atingi scopul. Aceasta afirmatie pare fondata pe experienta unuia dintre acesti ” glob trotter-i ” care stiu ca , daca uneori ” telul dezamageste , calatoria niciodata “. Dar daca vom fi mereu nemultumiti fiind in alta tara ca nu e ca la noi , ar fi mai bine sa raminem acasa.
Un adevarat calator va retine ceea ce este frumos si isi va nota pe cit posibil lucrurile care l-au impresionat. O calatorie se face cu bucurie si placere , sentimente pe care le vom retrai cind vom rasfoi jurnalul de calatorie , vederile pe care le-am cumparat si cind ne vom uite la fotografiile pe care le-am facut. Frumusetea unei calatorii nu depinde de numarul de kilometri parcursi. Mai bine am petrece doua saptamini intr-o cabana la munte , in tara decit sa facem o calatorie in care am stat doua zile la Zurich , una la Milano , doua nopti la Venetia , o ora si jumatate la Florenta si o dimineata la Roma !
Sa fim foarte atenti la ce ne uitam si mai ales cum ne uitam. Lucian Blaga spunea ca : ” Pe omul simplu il recunosti din aceea ca se mira de toate , dar simplitatea i-o recunosti si din aceea ca de unele lucruri nu se mira indeajuns “.
O calatorie cere un anumit timp de pregatire. Alegerea mijloacelor de calatorie , a itinerariilor , pregatirea hainelor si bagajelor , cumpararea de valuta straina , a biletelor de transport , etc. Pentru a evita chinul ultimei zile cu facutul valizelor , cel mai bine e sa stabilim cu citeva zile inaintea plecarii o lista precisa cu hainele si obiectele pe care trebuie sa le luam cu noi. Apoi sa cercetam cu calm aceasta lista si sa eliminam cu mintea clara tot ce e inutil. E mai bine sa repartizam greutatea in valize mici decit intr-unul sau doi monstri pe care nu i-ar putea duce decit un halterofil si care vor fi niste piedici teribile pentru fiecare etapa. Putem dealtfel sa ne multumim cu o mica valiza continind strictul necesar pe perioada calatoriei si sa ne trimitem bagajele prin vagonul de bagaje. Daca va fi prudent calatorul va fi cu citeva minute inainte la gara, incit sa-si poata lua de pe peron reviste de citit pe drum si eventual un suc de baut.
In tren isi va cauta un vagon mai putin aglomerat , va ajuta persoanele in virsta sa se urce in vagon si , ajuns la compartimentul vizat , va intreaba persoanele deja instalate daca mai e vreun loc disponibil. Trebuie sa indicam politicos si clar locurile libere fara sa cream o atmosfera ostila. Bagajele , bastoanele , umbrelela si hainele vor fi plasate in locurile speciale pentru bagaje si , pe cit posibil , fara sase ciocneasca de cele ale celorlalti calatori. Vom ajuta , fara exagerare , doamnele care vor sa-si aseze bagajele. Lasam persoanelor pe care vrem sa le onoram locurile in directia mersului si pe cel de linga fereastra.
Dam hamalului , peste taxa , un bacsis rezonabil. Daca persoanele din compartiment ne cer sa inchidem fereastra o vom face fara sa protestam. In caz de neintelegeri ne adresam controlorului evitind discutiile lungi si inutile cu cei direct interesati.
Nu fumam decit moderat , in vagoanele pentru fumatori si nici intr-un caz tigari ieftine care fac aerul de nerespirat si dau celorlalti calatori migrene violente. Se intelege ca ne vom abtine complet in vagoanele pentru nefumatori.
Vom ocupa cit mai putin posibil spatiul dintre banchete cu bagaje si o facem numai pentru a ajunge la un obiect ce ne este necesar si care se afla , de exemplu , intr-o plasa.
Multor persoane , calatoria le trezeste o pofta de mincare formidabila. Le sfatuim sa pastreze totusi niste limite rezonabile pentru a-i scuti pe vecini de spectacolul unei lacomii exagerate. Vom evita sa luam cu noi lucruri de mincare urit mirositoare , ca de exemplu oua rascoapte , sau neglijent ambalate ca de exemplu o friptura cu sos. In general o persoana bine crescuta nu maninca intr-un compartiment de tren. In avion lucrurile stau cu totul altfel.
O conversatie intr-o calatorie , am mai spus-o , poate fi uneori fermecatoare dar poate sa provoace citeodata surprize dezagreabile. Ne vom abtine sa facem confidente intime , sa pronuntam nume si mai ales sa dam dovada de lipsa de tact. Nu vom uita ca orice intrebare pusa unor necunoscuti poate sa devina o indiscretie.
Chiar daca o conversatie este pasionanta , daca un roman este captivant , daca peisajul este minunat , nu trebuie sa uitam ca suntem cu copiii. Intr-o calatorie ei trebuie sa fie supravegheati permanent deoarece exista pericolul unor accidente.
Daca o calatorie e lunga , vagonul restaurant va ofera un moment de relaxare agreabil si constituie o solutie mai eleganta decit despachetarea nenumaratelor sandwich-iuri sau folosirea prea frecventa a termosului. Regulile de urmat in vagonul restaurant sunt cele valabile la orice alta masa luata in oras dar nu trebuie sa conversam prea mult ci vom intreba doar daca locul dorit este liber. Trebuie sa evitam sa fumam in vagoanele restaurant. Numarul restrins de locuri disponibile ne impune sa-l eliberam pe cel ocupat de noi imediat ce am terminat de mincat daca mai asteapta si alti clienti. Ne vom stradui sa ne hotarim repede asupra mincarii si a bauturii pe care le dorim fara sa protestam ca lista este atit de limitata. Chiar asa e o minune de organizare daca ne gindim la spatiul redus si la timpul presant de care dispune bucataria , pentru a prepara o masa convenabila. Sa evitam deci reclamatiile care nu sint perfect justificate si tot ce poate intirzia serviciul chelnerului.
Vagonul – lis are o eticheta speciala care tine si de logica si de tact. Patul de deasupra este mai incomod. O persoana bine crescuta il va oferi pe cel de jos unei persoane mai in virsta chiar daca il are rezervat de la Agentie. Ocupantul cusetei de sus isi face toaleta primul seara dar ultimul dimineata. Ajunge astfel in cuseta lui inaintea vecinului sau si o paraseste dupa el pentru a evita , sub ochii acestuia o escaladare si o coborire dizgratioase. In acest timp celalalt calator va sta pe culoar.
Un calator bine crescut nu va chema insotitorul pentru a-i aprinde sau a-i stinge lumina sau pentru a-i deschide si inchide fereastra. Ne descurcam singuri. Insotitorului ne adresam cu apelativul ” Domnule ” fara alt titlu. Cind coborim ii vom lasa o mica suma. Te prezinti in vagonul-lis ? Numai cind descoperim ca interesul este de ambele parti. In toate celelalte cazuri , un salut cordial si o urare de sfirsit bun de calatorie sunt suficiente. Este valabil si pentru tovarasul de calatorie intilnit in vagonul restaurant sau in compartiment. Un salut si , eventual , o stringere de mina la plecare sunt suficiente. La coborirea din tren aruncam sticlele goale si eventualele resturi de mincare , in cosul de gunoi si nu pe geam. Sa le lasam pe masa sau pe banca este total nepoliticos.
Pe un vapor se respecta acelesi reguli. Daca facem o calatorie la bordul unui transatlantic se intelege ca drumul e destul de lung si in acest caz e admis sa te prezinti comesenilor si vecinilor de cabina ca si tuturor persoanelor cu care ai de-a face. Cind suferim de rau de mare , e bine sa evitam salile comune si sa ne retragem pe punte sau in cabina proprie. Raul de mare este o calamitate impotriva careia omul este practic neputincios , mai ales daca nu-l ajuta nici medicamentele. E dezagreabil sa ne plingem prea mult de asta , mai ales in fata persoanelor , care , neresimtindu-l , nu ne inteleg.
Calatorii unui avion trebuie sa se supuna strict recomandarilor de bord. Ne punem centura la decolare si aterizare , mestecam chewing-gum-ul oferit de stewardeza , si ne straduim sa nu ne concentram gindul la ultima catastrofa aeriana vazuta la televizor. Regulile referitoare la masa si la comportamentul general ramin valabile si aici. Daca avem rau de aer , stwardeza ne inmineaza cornete speciale de hirtie pe care le ia dupa ce au fost folosite. E recomandabil ca sticlele si paharele sa nu fie prea pline , deoarece orice lichid cauta o iesire la altitudinile mari si e posibil sao gaseasca pe haina dumneavoastra ! Flirtul cu stwardezele este de domeniul literaturii ieftine. Calatorul care vrea sa treaca drept bine crescut va alege un alt loc pentru a trece drept un Don Juan.

ODATA AJUNS LA CAPATUL CALATORIEI

Prima regula consta in acordarea unui deosebit respect total fata de obiceiurile , oamenii si institutiile tarii care ne primeste. In unele tari , de exemplu , o femeie nu trebuie sa intre intr-o biserica cu umerii descoperiti , in pantaloni si , cu atit mai mult , in short. Un barbat va evita si el sa apara intr-o tinuta neglijenta. Pentru un indigen , oricare ar fi el , un strain este reprezentantul tipic al tarii sale. Mai ales cind este dezagreabil ! Si dezagreabil esti imediat ce nu tii cont de obiceiurile locurilor , imediat ce consideri tara respectiva ca o sucursala a patriei tale , imediat ce vorbesti prea tare sau cinti pe strada , sau atunci cind arborezi o tinuta de papuas si critici tot ce intilnesti in cale. Concluzia e logica : acest roman , acest francez se poarta prost , deci toti romanii , francezii sunt prost crescuti ! Inainte de a protesta , sa ne gindim ca pentru noi orice american este un domn care poarta ochelari cu rame de aur , fumeaza tigari de foi groase , bea lapte acru cu friptura si distribuie cu nemiluita dolari !
Sa calatoresti nu inseamna sa trimiti duzine de carti postale si sa aduci cu tine retete culinare sau , mai exact , nu e numai atit. Este , inainte de toate , efortul pe care trebuie sa-l faci pentru a te dezvolta , pentru a intelege modul de gindire al persoanelor pe care le descoperi. Dar cit este de dificil sa-ti lasi acasa toate obiceiurile mai ales cind esti sclavul lor timp de 24 de ore pe zi ! Cit de greu este cel mai mic efort pentru a te adapta la un alt mod de viata. Totusi numai cu acest pret vom vedea ceea ce este de vazut intr-o tara straina.

Normele de conduita în viata profesionala sau oficiala sunt aceleasi ca în viata sociala sau particulara. Nu exista decât o forma de a sti sa te porti frumos. Se poate însa ca în anumite profesiuni, sa existe o serie de reguli speciale necesare a completa aceste norme generale.

Sa retinem mai întâi ca arta de a trai, aplicata la viata profesionala, nu e numai cel mai bun mijloc de a facilita relatiile umane ci si cel mai bun mod de a evolua, de a ajunge cineva. Daca oricum o parte importanta din viata noastra ne-o petrecem la serviciu s-o facem onorabil si cu placere.

DACA AVEM ÎN VEDERE O SCHIMBARE DE SITUATIE

SCRISOAREA

Mai întâi ne oferim serviciile printr-o scrisoare care trebuie sa ne caracterizeze. Se utilizeaza hârtie de scrisori obisnuita pe care ne scriem numele. Locul si data, strada si numarul si eventual numarul de telefon vor figura în dreapta, la aceeasi înaltime cu numele. Pe acelasi rând cu numele, dar în stânga, se va indica adresa firmei destinatare. Fiecare paragraf trebuie sa continue o idee noua. Scrisoarea va fi scrisa la masina sau de mâna, însa fara greseli. Ea va face asupra destinatarului o prima impresie favorabila. Mai bine rescriem textul decât sa-l trimitem cu greseli. Unele firme cer ca scrisoarea sa fie scrisa de mâna ca apeleaza la grafologi în vederea testarii candidatului.

Va sfatuim sa revedeti capitolul consacrat corespondentei în ceea ce priveste antetul si formulele de politete recomandate. Veti gasi acolo diferite modele de “Curriculum vitae”. Se cade sa indicam pe scurt scolile absolvite, functiile ocupate, cunostintele speciale si aptitudinile personale, apoi mentionam referintele si conditiile de angajare mai ales în cazul în care sunt special cerute. Aceste puncte sunt obligatorii într-o scrisoare în care ne oferim serviciile.

Nu se alatura certificate, recomandari si diplome în original. De regula le enumeram, iar la întâlnire le aducem în fotocopii. Firmele care au simtul afacerilor stiu ca aceste documente au necesitat un efort special, au costat bani si ele le vor înapoia imediat, daca nu intentioneaza sa-l angajeze pe candidat.

LA INTERVIU

Daca primim o invitatie de a ne prezenta personal, ne pregatim cu grija pentru aceasta întrevedere. Vom fi corect tunsi si rasi, ne vom îmbraca decent. Femeile vor încerca sa arate cât mai bine nedepasind însa linia elegantei si a sobrietatii. Ne vom pregati actele ca sa le gasim usor, si ne vom feri sa intervenim inutil în discutie, mai ales ca sa ne laudam cu relatiile pe care le avem. Nu vorbim primii, ci asteptam sa ni se puna întrebari.

Daca directorul sau seful întreprinderii intra în încaperea în care îl asteptam, ne vom ridica, chiar si femeile. În biroul sefului nu ne asezam decit dupa ce am fost invitati si raspundem scurt si clar la întrebarile sale. Interlocutorul nostru se ridica, trebuie sa facem la fel chiar daca ni se pare ca n- am spus înca esentialul. Nu insistam sa mai obtinem o întrevedere prin telefon si cu atât mai mult nu ne vom prezenta a doua oara daca nu suntem clar invitati sau angajati în mod sigur. În celelalte cazuri asteptam raspunsul în scris. Daca angajarea a avut loc în cursul acestei întrevederi, multumim pentru încrederea acordata si promitem sa îndeplinim serviciul cu cât mai multa constiinciozitate. Apoi, parasim încaperea fara graba excesiva dar si fara sa întârziem în mod inutil.

DUPA ANGAJARE

În prima zi de munca e de datoria sefului firmei, sau a unui reprezentant al sau, sa-l prezinte pe noul angajat colegilor lui de munca. Acestia se vor stradui, macar gândindu-se la propriile lor începuturi în munca respectiva, sa usureze noului venit integrarea în echipa existenta. “Bobocul” trebuie sa pastreze în primele zile mult calm stiind ca, la început, se va vorbi despre el în toata întreprinderea. Îsi va aranja locul de munca cât mai placut si ordonat si se va stradui, înca de la început sa se fac util. Odata introdus, când ajunge sa-si cunoasca seful si colegii, cu bucuriile si necazurile lor, judeca singur ceea ce este permis sau interzis, de exemplu pauza de cafea sau posibilitatea de a aduce ceva de mâncare de acasa. Sa precizam, ca locul de munca nu este cel mai indicat pentru a da telefoane particulare, chiar daca ceilalti se comporta cu discretia necesara.

În relatiile noastre cu colegii ne vom pazi ca de foc sa participam la intrigi si “comploturi”. Se poate sa-ti creezi aici noi relatii, sa ai simpatii sau antipatii, dar nu trebuie sa confunzi relatiile de serviciu cu cele de prietenie. Trebuie sa fim buni colegi cu toti cei cu care lucram. Un barbat se va stradui, în limita posibilului, sa-si mai ajute colegele caci, în ciuda emanciparii, functionarele ramân înainte de toate femei si trebuie sa fie tratate ca atare.

Camaraderia nu te împiedica în nici un fel sa ai idei si sa le propui superiorilor. Este un mijloc cinstit si normal de a avansa fara bârfe si intrigi. A te remarca muncind cinstit nu are nimic comun cu intrigile, cu legea junglei si delatiunea, metode prin care unii considera ca reusesc în viata. Profesionalismul, buna crestere si modestia nu te vor arunca în anonimat ci dimpotriva.

CÂND AI FOST AVANSAT

Cine se comporta corect si interesele sale coincid cu ale patronului, se dovedeste demn de încredere, va putea sa urce treptele vietii profesionale. Dar, când devii sef, la rândul tau, sunt sanse sa vezi lucrurile cu un alti ochi. Noul avansat va aprecia politetea patronilor sai, gentiletea, felul lor de a se scuza când au gresit si vor încerca sa se poarte în acelasi mod. Fata de fostii lui colegi se va purta la fel ca înainte si în nici un caz dându-si aere de “sef”.

Un bun profesionist stie ca trebuie sa dea exemplu prin disciplina de serviciu. Daca a acceptat onorurile functiei, a acceptat în acelasi timp si obligatiile ei. Nu trebuie sa asteptam de el laude exagerate pentru ceea ce facem corect, dar suntem îndreptatiti sa-i pretindem sa nu ne faca reprosuri nesfârsite pentru o greseala întâmplatoare. Un sef corect va asculta toti solicitantii cu aceeasi atentie caci stie ca bunele manierele fac parte din obligatiile sale. Nu va face sa astepte inutil pe cei care doresc sa-i vorbeasca, dupa procedeul folosit de unii avocati, medici sau dentisti, care pentru a acredita iluzia unei clientele cu care nu mai stiu ce sa faca îi lasa pe solicitanti sa astepte la nesfârsit. Tocmai persoanele cele mai ocupate gasesc mai mult timp pentru a-i primi pe solicitanti. Ele stiu ca ai mereu ceva de învatat de la altii.

Adesea ora închiderii suna mai târziu pentru sef decât pentru subordonati, dar acesta trebuie sa-si aminteasca ca o zi de munca este de ajuns si ca nici o grija nu se va evapora daca o ia cu el acasa!

ÎN FATA AUTORITATILOR SI A TRIBUNALULUI

Autoritatile si tribunalul au în comun faptul ca intra în vietile particulare fara sa fie chemate. Aceasta constatare nu face mai agreabila vizita pe care trebuie sa o facem în aceste locuri. Revistele comice ar dispare rapid daca n-ar avea ca tema sacrosanta birocratie. Daca cel mai adesea aceste reviste exagereaza, nu este mai putin adevarat ca ghiseul separa doua lumi în care nu se vorbeste aceeasi limba. De o parte si de cealalta ar fi posibil sa se amelioreze aceasta stare de lucruri cu un minimum de cordialitate, de întelegere si de umor.

Am fost de curând la un notar despre care stiam ca este acru si antipatic. Pentru ca i-am vorbit clar si frumos iar problemele pe care le aveam erau foarte complicate, m-a invitat sa stau jos si mi-a oferit o ceasca de cafea!

Nu uitati când bateti la o usa sa asteptati mai întâi raspunsul care va permite sa intrati.

Daca esti convocat în fata unui tribunal este absolut necesara te duci, daca n-ai o problema majora care sa te împiedice. Martorul trebuie sa soseasca punctual având asupra lui convocarea. Asteapta în anticamera sa fie chemat si, bineînteles, îsi scoate palaria când intra în sala, dupa ce în prealabil si-a stins tigara. Inutil sa spunem ca trebuie sa-ti mentii depozitia respectând strictul adevar, caci cea mai mica inexactitate poate sa te coste foarte mult si sa fie pe deasupra cauza unor grave nedreptati. Fie ca suntem martori sau parte în proces, raspundem presedintelui sau, daca e cazul, avocatului, dar niciodata altor persoane. Ne adresam cu “Domnule judecator” sau “Domnule Presedinte” celui care prezideaza un tribunal sau cu “Maestre” daca este vorba de un avocat. În schimb, în prezenta altor puteri decât judiciare putem sa ne adresam cu “Domnule” daca nu-i cunoastem exact titlul.

 

Pe vremuri exista posibilitatea angajarii unui personal de serviciu permanent ce locuia in aceeasi casa cu stapinii si care primea cu timpul stautul de membru al familiei. Conditiile actuale fac imposibila aceasta situatie si ne multumim cu un personal angajat temporar – doamna care vede de copil cind suntem la serviciu , omul care ne bate covoarele , femeia care vine zilnic citeva ore , o data pe saptamina sau la doua saptamini. Ca sa gasesti o asemenea persoana de care sa fii multumit si sa fie si de incredere e foarte greu. Dar este si mai greu sa o pastrezi. Se cuvin citeva recomandari mai ales pentru tinerele casatorite , cele care neavind experienta risca sa fie coplesite de grijile casei , pe care pina acum nu le-au avut.
Azi , a avea un ajutor nu este un lux , ci o necesitate. Niciodata o intelectuala nu va putea face treburile casei tot atit de bine ca o persoana calificata sau , daca le va face , o va face pe riscul ei. In tinerete , ne imaginam ca putem face totul : serviciu , cumparaturi , mincare , spalat rufe , curatenie , si , in plus , sa ne ingrijim si sa ne educam copiii. Mentalitatea din societatea noastra pastreaza un respect aproape sacru pentru timpul liber al barbatului , timp in care acesta citeste ziarul sau dedezleaga cuvinte incrucisate. Oare se intreaba cineva cite casnicii se destrama din aceste motive ?
Femeia imbatrineste sau se acreste inainte de vreme , iar barbatul , satul de reprosuri , incepe sa vina mai rar pe acasa , pina nu mai vine deloc. Un ajutor intr-un menaj unde cei doi lucreaza va fi intotdeauna binevenit , pentru ca mamele , matusile , bunicile care se ofera sa-l dea au si ele grijile lor. Atentie , insa ! O femeie se angajeaza numai cu o recomandare din partea unei cunostinte in care avem incredere. Prima data cind va veni sa lucreze nu ne va fi prea utila pentru noi , pentru ca va trebui sa se familiarizeze cu casa.
Este total gresit sa-i oferim un pret mai mare decit cel obisnuit pretinzindu-i sa termine intr-o zi tot ce avem de facut. Nu va putea si nici nu va veni altadata. De aceea , cu o seara inainte de a face curatenie vom avea grija sa facem ordine in casa. Este pacat ca pe banii nostri , care de cele mai multe ori nu sunt multi , sa lasam pe cineva strain sa caute prin dulapuri si prin camerele copiilor rufele care urmeaza a fi spalate sau sa spele cesti si scrumiere. Abia acum vom sti precis ce are de facut si ce poate face a doua zi , chiar daca uneori va sta mai mult , iar alteori mai putin. Putem chiar sa-i facem o lista de treburi , pe care o va executa cu mai multa placere decit daca-i dam o indicatie vaga – faci curat. Pentru a avea o casa curata metoda este mereu aceeasi : aspirat , sters parchetul , praful si un lucru care trebuie facut temeinic – ori baia , ori bucataria , ori spalatul rufelor , ori spalatul geamurilor.
Sa incercam sa stabilim o ora fixa cind incepem si sa nu uitam sa fim politicosi. O cafea , o prajitura , o gustare la ora zece , un prinz usor nu ne ruineaza , dar persoana care vine sa ne ejute , tratata cu prietenie , va reveni cu placere oricind o vom chema.
Este mai bine sa incuiem lucrurile de valoare sau banii , pentru ca vom fi obsedati ca am fost furati , chiar daca pierdem noi insine bratara la care tineam atit de mult. Sa nu exageram si sa incuiem tot , cum ar fi de exemplu mincarea. Este un gest care ne dezonoreaza. Sa ne ferim sa facem confidente , iar daca le facem sa nu ne miram ca stie tot orasul ce se petrece in casa noastra. Lucrurile stau putin altfel cind persoana angajata vine zilnic. Nu vom mai stringe paturile , nu vom spala cestile si paharele , ci ne vom exprima clar dorintele pentru ziua respectiva. Daca nu procedam astfel , riscam ca avind un invitat sa gasim casa intoarsa pe dos , in plina curatenie generala.
Si un ultim sfat – nu faceti observatii pe un ton ridicat la sfirsitul unei zile de munca , chiar daca sunt justificate. Le veti face cu proxima ocazie si vor fi mult mai bine primite.

 

Daca prima parte a acestei carti a fost scrisa relativ usor , fiind vorba despre norme de conduita stabilita si acceptate de-a lungul timpului , capitolele urmatoare sunt exterm de dificile pentru ca se refera la viata si personalitatea tinerilor si adolescentilor , fiinte fragile si vulnerabile pe care poti din neatentie sa le ranesti foarte usor. Exista o colectie intreaga de butade referitoare la aceasta tema , atit de delicata , ca de exemplu : ” sfaturile sunt cerute pentru a nu fi urmate “; ” cei virstnici ii sfatuiesc pe cei tineri pentru ca nu mai pot gresi ei insisi … ” s.a.
Tentant ar fi sa renuntam la acest capitol si sa trecem direct la modul in care se redacteaza invitatiile de nunta sau botez , pentru ca este un teren sigur.
Dar nu o vom face , cu toate ca in epoca noastra s-au modificat enorm conceptiile despre viata , si despre relatiile dintre sexe , iar libertatiile de manifestare ale tinerilor sunt aproape totale. Un adolescent la saisprezece ani cunoaste mai multe fete decit bunicul lui intr-o viata ! Totusi niste norme generale pot fi inca formulate fara teama de ridicol.
Vom incepe cu regulile pe care ar trebui sa le respecte intii cei mari. Tinerii au nevoie sa fie ajutati sa-si gaseasca un mod de comportament firesc , sa-si dobindeasca un echilibru pe care nu-l pot avea deocamdata , datorita lipsei de experienta.
Prima atitudine gresita dar des intilnita a adultului – parinte , ruda , prieten – este de a nu se amesteca in nici un fel in viata adolescentului , ci de a-i lasa o mare libertate. Este o atitudine foarte comoda dar cind viata tinarului esueaza lamentabil , raspunsul omului matur va fi prompt : ” am avut incredere in tine , te-am lasat sa faci ce vrei , ai avut libertate totala ! ” Cita cruzime inconstienta contine aceasta replica din partea celui care si-a vazut linistit de treburi , sau a fost doar derutat de platosa de teribilism cu care tinarul si-a aparat spaimele , nelinistile , framintarile si disperarile inerente virstei.
Cealalta atitudine la fel de gresita este cea a parintelui ” closca ” ! Cei mari au uitat sau nu accepta ca odrasla lor nu mai are cinci ani ci cincisprezece si o infirmizeaza nelasind-o sa ia nici o decizie.
Sa ne amintim de propia nostra adolescenta si de cita nevoie aveam de libertate , dar si de un sfat – cind eram la virsta copiilor nostri. Vom constata din nou ca nimic nu e nou sub soare , chiar daca suntem tentati sa ne idilizam comportamentul din tinerete prin fraze de tipul : ” Pe vremea mea … “.
Ca in toate situatiile din viata se impune tact , rabdare , intelegere. Sa stam de vorba cu cei tineri de cite ori suntem rugati , sa nu le dam sfaturi decit daca ne sunt cerute si sa nu facem crize de nervi daca nu sunt urmate cu sfintenie ! Mai ales prieteniile , flirturile , primele iubiri din viata tinarului constituie domenii tabu pentru cei maturi. Sa nu intram cu bocancii in sufletele copiilor !
Daca aceasta regula , de a respecta si de a menaja personalitatea adolescentului nu s-a ” demodat ” nici purtarea civilizata a tinerilor nu a devenit ” anacronica “.
In decursul ultimilor decenii relatiile dintre adolescentii de ambele sexe a cunoscut o evolutie rapida in comparatie cu statutul rigid pe care il aveau tinerii de la inceputul secolului. Actuala generatie beneficiaza de scoli mixte , tabere la care participa si baieti si fete , discoteci, viata sportiva si multe altele. Se fac conostinte rapid si se uita la fel de repede.
In urma unui test pe care l-am facut la un liceu , o intrebare revenea cu o mare frecventa. Cum sa procedezi ca sa cunosti pe cineva care iti place si nu este nimeni prin preajma care sa-ti faca acest serviciu? In acest domeniu , pentru acesta virsta codul manierelor elegante este foarte … tolerant. In medii apropiate – scoli , tabere , sali de sport , discoteci , reuniuni dansante etc – atit baiatul cit si fata pot schimba citeva vorbe , pot sa se prezinte singuri , pot lega rapid o prietenie. Exista o singura interdictie – a nu insista si a nu plictisi pe cea sau cel pe care l-ai cunoscut , daca simti sau intuiesti ca simpatia nu-ti este impartasita. Demnitatea ta de om te va determina sa renunti si … sa suferi in tacere. La aceasta virsta ranile se vindeca usor. Vei intilni in mod sigur o alta fiinta care va fi mai receptiva la sentimentele tale. Usor de spus , greu de urmat ! Totusi incercati …
Cu totul altfel stau lucrurile cind dorim sa cunoastem pe cineva in locuri publice – strazi , gari , autobuze , metrouri , trenuri etc. In aceste cazuri se recomanda maximum de prudenta. Nu este numai nepoliticos sa faci cunostinta pe strada ci si periculos ! Daca acceptati riscurile o faceti pe propria dumneavostra raspundere. Nu va lasati convinsi de povestea matusii care si-a cunoscut sotul in tramvai si traiesc fericiti. Au avut noroc , s-ar putea sa nu-l aveti si dumneavostra !
Noul cod al bunelor maniere in aceste conditii a facut sa dispara un numar mare de interdictii de pe vremuri, care astazi ni se par absurde. Nici un parinte alta data nu ar fi acceptat ca fiica lui sa plece , de exemplu , intr-o tabara mixta la munte sau la mare , chiar daca profesorul ce conducea tabara i-ar fi inspirat o incredere totala. Ar fi fost de neconceput ! Dar nu strica nimanui , ci dimpotriva , ca si astazi tinerii sa vorbeasca politicos intre ei si cu cei din jur , fara brutalitati de limbaj sau de comportament. Nimeni nu ne va convinge ca un tinar si cu atit mai mult o tinara care injura ca la usa cortului , sunt oameni ai zilelor noastre , adica moderni ! Vor fi in mod cert taxati ( catalogati , apreciati ) drept ceea ce sunt – niste indivizi grosolani , fara educatie ! Daca vorbesc urit din teribilism , din ” spirit de gasca ” cu timpul vor renunta. Mai grav este daca asa se vorbeste in familie. In acest caz tinerii ar trebui sa-i ” educe ” ei pe cei mari si va fi greu.
Curtea care se facea altadata indelung si care era o obligatie din partea tinarului dadea vietii un anume farmec si romantism. Chiar daca in scoli se fac ore de sexologie , chiar daca tinerii sunt pregatiti cu toate mijloacele moderne de contraceptie , si sunt invatati sa se apere de Sida , delicatetea si parfumul unic al primelor manifestari de dragoste nu ar trebui sa dispara din viata lor. Argumentul este simplu : sunt unice si irepetabile. Minunatul film suedez ” N-au dansat decit o vara ” ar trebui programat si reprogramat pentru a se bucura de el toate generatiile.
Simpatia este chiar dragoste ? Desigur , nu ! Flirtul nu este condamnabil din punctul de vedere al bunelor maniere. El este specific unei anumite virste. A zimbi , a face mici daruri , a invita o fata la cinema , a-i darui o floare , nu are in sine nimic rau. A raspunde acestor invitatii este firesc. de aici se poate naste o prietenie durbila sau o mare iubire. Dar si aici apare o interdictie. A flirta , a cocheta , a face ” ochi dulci ” se potriveste – cum am spus – tinerilor. Dupa o anumita virsta , cind tinarul a devenit matur , are o familie , chiar si copii , ” obiceiul ” de a cocheta cu oricine in orice moment , devine suparator. Domnul care depaseste pragul bunelor maniere – ce recomanda doar un suris , o stringere de mina , sau un compliment – este insuportabil. El iti va retine mina mai mult decit este necesar , va insista sa-i dai numarul de telefon , va dori sa obtina o intilnire si toate aceste gesturi le va face uneori chiar sub ochii sotiei – ce va suferi in tacere. Un astfel de domn este ori prost crescut ori bolnav. Dar nici ” cochetele ” , femeile ce se cred fatale si irezistibile , nu sunt agreate intr-o societate de oameni bine crescuti. Astfel de persoane vor fi tratate cu indiferenta si raceala , alta solutie nu exista.
In zilele noastre idealul feminin pare sa se apropie din punct de vedere fizic de cel din antichitatea greaca. Sunt admirate fetele cu silueta , sanatoase , sportive. Au succes cele independente material , bune camarade in scoli , servicii , in vacante. Dar asta nu inseamna ca fetele au voie sa-si uite feminitatea , pentru ca astfel au foarte putine sanse de a fi apreciate de barbati. Feminitatea presupune delicatete si nu agresiune provocatoare. O doamna , nu este cea care poarta verigheta ci cea care isi merita numele. Cuvintul ” doamna ” in acest context are o semnificatie similara cu cea pe care o atribuim si tinarului bine crescut de domn. O fata de saisprezece ani se poate purta ca o ” doamna ” , fara sa renunte la candoarea si nevinovatia inerenta virstei , precum si o femeie in toata firea poate fi catalogata drept prost crescuta daca nu a invatat sa se poarte civilizat , la timpul potrivit. Doamna te si nasti dar si devii !
Adolescentele ar trebui sa-si ia citeva masuri de precautie pentru a fi respectate si ocrotite in societate asa cum merita gratia si fragilitatea lor. Iata un singur exemplu : nu trebuie sa-si dea fotografia cu atit mai mult cu dedicatie unui baiat pe care nu-l cunoaste foarte bine. Nu , draga tinara cititoare , nu sunt vorbe demodate ! Sunt exact adaptate la viata contemporana pentru ca ati fi uimita daca ati vedea cum unii tineri fac sa circule intre ei aceasta dovada de simpatie si daca ati mai auzi si tonul sau cuvintele cu care le comenteaza ! Nu este vorba despre o regula de eticheta , ca cea despre felul de a minca de exemplu , ci de o masura de aparare a candorii impotriva grosolaniei , ceea ce este un lucru foarte diferit.
O problema delicata , ivita din situatia financiara de cele mai multe ori egala dintre baieti si fete , este cea a cheltuielilor comune : biletul de cinema , nota la cofetarie sau restaurant , excursii etc. Prestigiul masculin cere ca barbatul sa plateasca fara comentarii toate aceste cheltuieli , mai ales cind are un venit personal , dar cu niste precizari ce tin de domeniul bunei cresteri : tinarul va fi onorat si va uita imediat cheltuiala facuta , iar tinara nu va abuza afisind pretentii extravagante si costisitoare , chiar daca este invitata de o persoana cu posibilitati materiale deosebite. Zgircenia la barbati ca si lacomia la femei produc o impresie mai mult decit dezagreabila. Dar este totusi admis , cind te vezi foarte des sau chiar zilnic, la virsta cind n-ai inca un venit personal , sa poti discuta deschis , o data pentru totdeauna , problema cheltuielilor. Daca te opresti la solutia cheltuielilor separate , modalitatile trebuiesc sa fie stabilite cu foarte multa grija. Chiar daca esti cel mai sarac dintre studenti nu e placut sa vezi cum prietena ta plateste nota sub ochii chelnerului. Se discuta in prealabil iar daca ai nevoie de un imprumut il faci inainte de intrarea in restaurant. Chiar daca se impart apoi cheltuielile – plateste baiatul. Se va evita in orice caz scena penibila a celor doua miini care agita cite o bancnota in acelasi timp si se lupta pentru a plati consumatia.
In zilele noastre logodna este mult putin oficiala si nu creeaza aceleasi obligatii ca alta data. La inceputul acestui secol , doi indragostiti a caror logodna n-avusese inca loc , nu puteau sa se vada , decit in prezenta parintilor sau a unei terte persoane. Rareori puteau sa iasa singuri in lume si era exclus , de exemplu , sa-si petreaca vacanta impreuna.
Tinerii de astazi locuiesc in orase , in camere inchiriate sau la camine in comun cu colegi de virsta lor. Despartiti de parintilor au , in consecinta , infinit mai putine restrictii in comportament , ca de exemplu , de a cere permisiunea de a le prezenta pe cineva , lucru ce altadata era strict necesar. Se intimpla sa cunoastem pe cineva de multa vreme , sa trecem drept logoditi in ochii colegilor , in timp ce binecuvintarile parintilor , sunt inca in stare de proiect indepartat. Uneori , din diferite motive o casatorie se face inainte de a ne fi gindit la logodna , dar inca nu este o regula generala. In clasele instarite si mijlocii , mai eles , logodna este inca un eveniment indelung chibzuit si pe care nu-l tratezi cu superficialitate. Altadata , logodna nu se rupea decit rar , si dintr-un motiv intr-adevar foarte serios. Se ajungea astfel ca dupa un schimb de cadouri rituale si dupa scurgerea unui interval anume , sa se oficieze casatoria chiar in ciuda , uneori , a unor neintelegeri dintre logodnici , neintelegeri ce se amplificau de-a lungul unei intregii vieti. Cu orice risc , in majoritatea cazurilor , nu se rupea o logodna fara ca fata in special , sa nu ramina dezonorata pe veci. Astazi , este infinit mai bine sa rupi o logodna decit sa faci o casatorie proasta. Desigur , ruptura logodnei implica si consecinte de ordin sentimental , financiar , familial sau social dar importanta reala a acestor consecinte este mult mai mica decit traiul in comun a doua fiinte sortite sa nu se poata suferi o viata. Un logodnic dezamagit , o logodnica inselata nu trebuie niciodata sa uriteasca amintirea unor zile totusi luminoase si frumoase. Un om binecrescut nu comenteaza cu nimeni motivele care l-au silit sa se desparta de prietena sau prietenul sau.
Din fericire , nu se intimpla la fel cu toate primele iubiri si , majoritatea dintre ele , se termina , cu logodne si casatorii. Si intr-o buna zi un cuplu inlocuieste pe cei doi logodnici fara ca ei sa fie mai putin indragostiti , dar , avind , poate , ceva mai multa maturitate si mai multa responsabilitate fata de viata. Nu ii vom mai vedea plimbindu-se strins inlantuiti pe strada sau prin parcuri ci doar tinindu-se de mina pentru ca vor intelege ca farmecul si tandretea sentimentelor nu le exteriorizezi in public. Nu se vor mai imbratisa la fiecare colt da strada , ca si cum ar fi singuri pe lume dindu-si seama ca ei sunt mai degraba inconjurati de curiosi si de persoane gata sa birfeasca. Au renuntat sa utilizeze in alta parte decit la ei acasa micile porecle tandre de care intregul anturaj se amuza copios. Nu se mai fac asteptati cite o jumatate de ora pe strada , au renuntat sa creada cuvintele duse de colo-colo de colegi pe seama partenerului , vorbe ce ii faceau sa se certe la infinit. Sunt impreuna si nu se mai ocupa decit de ei insisi pentru a incerca sa ramina , in ciuda gelosilor si a curiosilor , un cuplu unit. Tinarul cuplu afla , invata ca dragostea nu se hraneste cu aer ci se creeaza si se recreeaza , in mod neincetat prin mici gesturi de fiecare zi. Sotul ca si sotia trebuiesc recuceriti mereu – iata un adevar care sta la baza casatoriilor reusite pe care le admiram. Cuplul nostru intelege repede ca surisul si buna dispozitie sunt indispensabile pentru a duce o viata in comun. Toti avem momente de indispozitie sau de suparare dar problema este sa stii sa-l faci pe celalalt sa le uite. Daca ai reusit – o va face si el altadata in situatii similare. Sa manifesti acasa o indispozitie continua , sa adopti o tinuta mai mult decit neglijenta , sa lasi sa treaca sarbatorile si aniversarile , fara sa le transformi in adevarate evenimente sunt in aparenta lucruri marunte , dar ele vor duce in mod sigur la disparitia minunatei , mistuitoarei iubiri de altadata.
Casatoria trebuie sa creeze o intimitate fara ascunzisuri si fara minciuni. Dar sinceritatea nu justifica gesturile brutale sau nervoase si nici cuvintele grosolane. Un barbat casatorit nu ar trebui sa cunoasca niciodata micile secrete cosmetice ale sotiei sale , iar aceasta ar trebui sa-si astepte sotul ca pe un posibil admirator ce ar surprinde-o la bucatarie , cu un sort cochet asortat la unul din tricourile pe care le poarta numai in casa ! O batrinete fericita in comun nu este un dar al zeilor ci este rezultatul unor ani indelungi de respect , de stima si de dragoste.

AVEM UN COPIL ! IATA O PROBLEMA CU
ADEVARAT SERIOASA

Aparitia pe lume a unui copil intr-o familie este un prilej de mare bucurie. Dar sa ai copii inseamna in acelasi timp sa-ti asumi o mare raspundere in ceea ce priveste delicata misiune de a-l educa si creste. Copilul poarta in germeni toate potentialitatile vietii sale de adult , pe cele bune si pe cele rele. Primii sai ani de viata vor fi decisivi pentru intregul sau destin. Ca sa educi un copil trebuie sa fii tu insuti educat si cind spunem educat nu ne referim la faptul ca stim sa salutam , sa mincam correct sau ca avem studii superioare , ci la acea arta de a sti sa cresti un copil. Exista copii prost crescuti , proveniti din mediile cele mai rafinate si copii cu un comportament de invidiat , crescuti in familii dintre cele mai modeste.
Nu putem aprofunda aici aceasta problema vitala , exista multa literatura de specialitate , incit ne vom opri numai asupra citorva reguli , usor de retinut dar foarte greu de aplicat consecvent.
Cind trebuie inceputa educatia copilului ? Cu 25 de ani inaintea nasterii lui , raspunde un psiholog , rostind un adevar esential. Cind trebuie un copil invatat sa asculte muzica simfonica ? este intrebata mama unui adolescent cu comportare deosebit de placuta ; din ziua in care se naste ! inainte de culcare ii puneam un disc cu muzica clasica , mai tirziu nu putea adormi fara ea , iar acum asculta cind vrea. Am ales citeve raspunsuri dintr-o infinitate posibila : de ce citeste copilul , de ce iubeste florile si animalele , de ce nu minte , etc , etc ; pentru ca si noi facem la fel ar fi raspunsul parintilor. Dar exista din pacate si numeroase exemple de copii care nu-si imita deloc parintii. Noi citim , el nu , noi muncim , ii dam tot ce ii trebuie si el are note proaste , noi nu bem , nu fumam si el e toata ziua prin baruri. Sa fie clar , copilul mic nu este vinovat ! Au intervenit greseli de educatie. Prima greseala provine din excesiva si interminabila morala facuta copiilor , fara o legatura convingatoare cu comportamentul parintilor. Copii sunt dispusi sa-si imite parintii in ceea ce fac nu in ceea ce spun ! De la virste fragede cei mici isi fac idoli din parinti , feriti-va sa-i dezamagiti. Ginditi-va numai la ce crunta deziluzie il supuneti cind fiind ceva mai mare va realiza ca doar el nu are voie sa minta , doar el trebuie sa se spele seara pe dinti , doar el este obligat sa vorbeasca frumos. Daca parintele nu face toate aceste lucruri pe care le pretinde copilului sa fim convinsi ca nu poate fi vorba de educatie.
Prin natura lui copilul este egoist si astfel apare cealalta greseala grava in educatia data de parinti chiar cu o comportare exemplara – toleranta , ingaduinta , rasfatul. Demult am auzit o trista istorie care mi-a dat de gindit toata viata. Bunica mea a avut multi copii. Dar copilul preferat era o fetita de cinci ani , un inger cu bucle blonde si ochi albastri pe care o adorau toti ai casei. Dupa o boala grea , in convalescenta , fetitei i se recomandase un regim foarte sever. Bunica mea nu a rezistat rugamintilor copilului de a-i da o prajitura calda scoasa atunci din cuptor. Pina seara fetita a murit … Este vorba de o dragoste si o mila prost intelese de catre adult. Cind ne este mila de copil sa ne gindim intotdeauna la consecinte. Il vom trimite la scoala chiar daca afara ploua cu galeata , nu-l vom scuti de orele de educatie fizica si nu ne vom certa mereu cu profesorii pentru ca ii dau note proaste. Notele se iau nu se dau!
Deprinderile muncii intelctuale si fizice se cultiva la copil inca de la virste fragede. Celui mic ii este lene sa citeasca , si atunci adultul va recurge la un mic siretlic : ii va citi el si va lasa intentionat povestea neterminata in momentul cel mai interesant. Ii va da in grija mici treburi in casa pe care le va face la inceput din curiozitate iar apoi din obisnuinta.
Pedagogia moderna este in general impotriva pedepselor, in special impotriva celor corporale. Totusi daca ne hotarim , dupa ce ne gindim indelung si nu prada nervilor si furiei oarbe , sa-l pedepsim , atunci sa o si facem. Un alt principiu de educatie sever spune sa nu ameninti niciodata un copil ca il arunci pe geam , pentru ca daca ai spus-o , arunca-l !
S-au facut teste care au demonstrat ca intr-o casa in care este o atmosfera incarcata de cearta si ura florilor de interior nu le merge bine. De ce ar reactiona un sugar altfel ? Nu trebuie sa ni se impuna , ci sa intelegem ca numai o atmosfera calma este favorabila dezvoltarii normale a unui om. Bunicile , matusile sunt nepretuite intr-o casa cu un copil , de ce nu le-am trece cu vederea micile slabiciuni datorate virstei si ne iritam in mod inutil provocind scandaluri interminabile ?
Daca din anumite motive il rogi pe copil sa spuna o singura minciuna , de exemplu , sa raspunda la telefon ca nu esti acasa , el va descoperi imediat in asta un mijloc comod de a iesi din orice incurcatura. Si cum vor proceda parintii pentru a-l convinge ca exista minciuni conventionale premise si altele grave , nepermise ? Adevarul este pentru copii absolut. Ce devine absolutul daca sunt doua feluri de adevar ? Sau cum sa inveti un copil sa se poarte corect la masa cind noi insine mestecam zgomotos , cum sa-l invatam sa fie punctual cind noi suntem vesnic in intirziere ?
Revenim la arta de a trai. Si in acest domeniu exemplul parintilor este deosebit de important. Prin natura sa copilul nu este politicos. Este un mic egoist caruia experienta nu i-a demonstrat inca necesitatea bunelor maniere , acestea fiind de natura sociala. Copilul considera ca bunele maniere formeaza un sistem inventat de adulti pentru a-I face lui viata amara. Cind i se cere pentru a suta oara sa salute , sa intinda mina , sa taca , si vede ca cei mari neglijeaza toate aceste reguli , sa nu ne mire ca aceste observatii devin vorbe goale.
Este important ca inca de cind copilul incepe sa vorbeasca sa fie ajutat sa se exprime normal. Trebuie sa-l corectam in permanenta si sa nu acceptam cuvintele stilcite , sub pretextul ca sunt dragute. Obiceiul de a numi totul in jur prin diminutive sau onomatopee – ciinele este ham-ham , pisica – miau , vaca – muu , etc. va obliga copilul la virsta scolara sa mai invete o limba , si va risca sa devina ridicol intre colegii crescuti de parinti cu mai multa minte decit noi.
Nu numai in domeniul vocabularului este importanta respectarea personalitatii in devenire a copilului. De exemplu ordinele date fara sens , fara alt scop decit de a stabili autoritatea parintilor , sunt imediat percepute ca atare de copii si executate in consecinta ! Sa-l opresti sa se joace numai pentru ca asa ai tu chef , este o ofensa adusa sufletului delicat al copilului , iar sa repeti deseori aceasta interdictie va duce la o revolta justificata din partea lui care il va inrai de mic.
Unui copil trebuie sa i se multumeasca dupa ce a fost rugat sa faca un serviciu oarecare. Daca parintii neglijeaza aceasta datorie , copilul nu va intirzia sa conchida ca politetea se imparte in mod ciudat in aceasta lume si nu se va indragosti niciodata cu adevarat de magicele cuvinte : Te rog frumos ! , Multumesc mult ! Si cit de greu ii va fi fara ele in viata !
Pentru a patrunde in inteligenta si inima unui micut cea mai buna cale este aceea de a ne imagina noi insine ca fiind de virsta lui. Aceast efort ne va permite sa intelegem problemele ce il framinta , sa avem rabdare fata de nevoia lui neincetata de a pune intrebari , de a motive sfaturile pe care i le dam mereu. Chiar si noi , maturii , avem nevoie de cineva in fata caruia sa ne deschidem sufletul , el de ce nu ar avea ?
Ca toate operele intr-adevar mari , educatia este dificila dar plina de satisfactii. Daca n-am fost noi insine tipul copilului model , sau chiar daca am fost , n-avem dreptul sa luam in tragic micile pozne si traznai inerente copilariei. Trebuie , dimpotriva , sa ne gindim ca ele caracterizeaza , aceasta virsta. Bineinteles vom lua masuri daca obrazniciile vor merge prea departe , dar , chiar si in acest caz , vom face apel la intelegerea si la bunavointa pustiului, metoda infinit mai eficienta decit cea dictatoriala. O explicatie in citeva cuvinte este in aceasta situatie mai potrivita , decit o criza de nervi. Dar sa nu insistam daca nu l-am convins din prima incercare , ci sa revenim alta data cu alte argumente. In loc sa tipam permanent – Nu pune mina ! – mult mai practic ar fi sa-i indepartam din cale obiectele pe care nu are voie sa le atinga – de exemplu , o cratita cu apa clocotita sau o statueta valoroasa. Parintii care se preocupa de viitorul copiilor lor nu le permit niciodata sa treaca usor peste problemele ce tin de cinste , onoare , curaj sau onoarea celorlalti. Inca de la virsta scolara se disting foarte bine cei care dau din coate fara scrupule , cei care se imping cu tot dinadinsul in fata , cei care practica delatiunea , cei care lingusesc , defecte grave care se vor amplifica in timpul vietii. Sa le observam la timp si sa le corectam cu tact.
O problema delicata sunt banii si nu numai pentru cei mici ci si pentru adulti. Cum mai toti avem bani putini ar fi bine ca si cel mai mic din casa sa stie ca anumite lucruri sunt mai pretioase decit valorile materiale si nu pot fi obtinute cu bani. Dati-i exemplul casei incendiate , situatie in care dispare tot ce ai strins o viata iar omul s-a salvat numai cu ce avea in minte si o poate lua oricind de la capat.
Dar copilul traieste in societate , tentatiile sunt mari , unii colegi au haine si jucarii frumoase , maninca numai lucruri bune , vin la scoala cu masina , etc. Cum sa-l faci sa inteleaga aceasta nedreptate : ca altii au tot ce-si doresc si el nu ! Cum sa-l convingi ca in lumea asta banii nu sunt totul si ca exista lucruri infinit mai pretioase decit ei ? Incercati sa-i vorbiti despre Onasis , unul dintre cei mai bogati oameni din lume , care a murit invins de cancer ca cel mai sarac cersetor , va intelege cit de pretioasa este sanatatea ; sau despre tiganii care desi sunt plini de bani , traiesc in mizerie si nu-i respecta nimeni. Sau dati-i ce exemple vreti numai sa-l convingeti ca a trai frumos nu este sinonim cu a avea bani. Si in acest domeniu , ca si in altele , exista din partea parintilor , care ei insisi nu stiu sa traiasca frumos , adica normal , doua comportamente diferite , nocive amindoua dezvoltarii normale a copilului atunci cind se depaseste o anumita limita. Sa fim bine intelesi , daca cei virstnici nu stiu sa-si chibzuiasca bine veniturile , si orice suma de bani ar avea nu va fi niciodata suficienta , atunci nici tinerii nu vor sti ce sa faca cu banii in viata. Daca ai o barca vrei un yaht , daca ai un yaht vrei un vapor , daca il ai vrei un transatlantic s.a.m.d. Este foarte bine sa-ti doresti mereu ceva , nu aici este problema , important este sa poti sa obtii ceea iti ce doresti cu mijloace cinstite. Si mai ales sa sti sa stabilesti ordinea prioritatilor in a obtine ceva.
Prima atitudine gresita la care ne refeream este a parintilor care nu ofera copiilor nici macar strictul necesar lamentindu-se permanent ca nu au de unde. Copilul va intelege, va fi de buna credinta , va renunta la orice pretentie. Dar daca tot l-am introdus in probleme care nu il privesc , va protesta la un moment dat impotriva vitrinei cu bibelouri pentru care se fac atitea sacrificii si pe care el le detesta sau va observa ca se dau prea multi bani pe bautura sau la coaforul mamei , iar el nu are bani nici de o carte.
Celalalt comportament , la fel de des intilnit , este cel al parintelui martir , victima : nu am avut noi ( sau am avut , nu conteaza motivatia ) sa aiba el , sa nu-i lipseasca nimic , doar pentru el muncim. Daca in primul caz riscurile deformarii caracterului sunt mai mici , pentru ca de obicei cel frustrat se ambitioneaza sa aiba cit mai repede propriile sale venituri , in cel de-al doilea caz urmarile sunt foarte grave. Cind copilul stie ca i se cuvine totul , cind are totul , cind cei mari trudesc din greu pentru a obtine bani ca sa-i satisfaca toate mofturile nu mai au timp sa-l si educe. Nu mai au putere nici sa stea de vorba omeneste cu el , si ramas singur pustiul isi va chinui mintea cu ce sa le mai ceara , si ce sa-si mai doreasca. Este infinit mai placut sa pretinda decit sa ” restituie ” , adica sa invete macar bine la scoala. Astfel de situatii au intotdeauna un final dramatic deoarece parintii care au sacrificat totul se vor simti nedreptatiti , deorece nimeni nu le va rasplati sacrificiile facute , iar copii spre marea lor surprindere , ajunsi adulti le vor face reprosuri : ” eu eram copil , te-ai luat dupa mintea mea sa-mi cumperi calculator cind eu nu stiam bine tabla inmultirii ?! cu banii dati pe trenuletele scumpe pe care mi le-ai luat cind eram mic puteai sa-mi platesti un profesor de franceza sau orice alta limba straina si realizam ceva in viata “, etc , etc. Parintii se vor apara la rindul lor spunind ca ei au incercat sa-i invete cit mai multe lucruri si pian si vioara si tenis si limbi straine si matematica dar ” nu s-a prins nimic de el “. In aceste familii nu va domni pacea niciodata. Banii nu sunt necesari decit cind nu-i ai. Deci sa chibzuim bine ce facem cu ei ca sa nu ne amarasca viata ci s-o faca agreabila. Cind vom intelege oare o data pentru totdeauna ca nu este vina copilului ca a ajuns un neispravit , ci numai a noastra ? Ne referim bineinteles la copii inzestrati normal.
Revenim la viata in familie.Trebuie sa-i invatam pe copii cum sa se imbrace , cum sa manince si ca toate acestea sunt tot atit de importante pentru ei ca pentru toata lumea. Parintii trebuie sa aiba grija ca lingura sa fie dusa la gura cu virful inainte , ca tacimurile sa fie tinute in mod corect , ca inghititurile sa fie mici , gura inchisa in timpul mestecarii , buzele sterse dupa ce se bea , etc. Copii nu trebuie sa se joace cu mincarea , nu trebuie sa-i intrerupa pa adulti , trebuie sa treaca in general neobservati. S-a renuntat la obiceiul de a li se da sa manince in camera lor , dar asta nu le da dreptul sa tulbure mesele familiale. Este important sa luam masuri in plus cind luam copii la restaurant sau intr-un loc public , ceea ce , la drept vorbind , nu e chiar indicat , caci risca sa produca necazuri. De altfel nici pentru ei nu este chiar o placere pentru ca nu poti cere unui copil , chiar perfect educat , sa cunoasca toate subtilitatile mesei si exista mereu riscul sa greseasca putin. La fel , in situatia invitatiei la cineva acasa. Daca nu e vorba de o invitatie la prieteni foarte buni sau daca pustii nu au cel putin 15 ani vom evita sa-I luam cu noi. Petrecerile pentru copii sint situatii speciale. La astfel de vizite ii vom conduce si la dorinta gazdei ii vom lasa singuri sau vom ramine cu ei. La ora fixata , tot de gazda , vom veni sa-i luam fara a intirzia.
Un pedagog cunoscut spunea ca decit sa ai un copil mai bine nu ai niciunul ! Familiile cu doi sau cu mai multi copii obtin deobicei un climat mult mai favorabil educatiei , prin ceea ce numim camaraderie , atenuare a egoismului si dorinta de a fi de folos celorlalti. Dar daca parintii cu mai multi copii au bucurii mai mari , deasemeni au si obligatii mai mari. In primul rind de a fi drepti cu fiecare , de a nu avea preferinte , apoi , de a avea grija ca niciunul dintre copii sa nu aiba asupra celorlalti o influenta periculoasa , ceea ce ar aduce prejudicii vietii comune. Sa-ti petreci copilaria printre frati si surori inseamna sa treci printr-o scoala inalta de camaraderie si fair – play. Retineti un principiu ” sfint ” de educatie : intr-o casa cu trei membrii de familie – tata , mama si un copil – o ciorba se imparte in trei ; intr-o casa cu zece membrii , se imparte … in zece s.a.m.d. Trebuie deci sa-i obisnuim pe copii inca din primii ani , nu numai sa-si revendice drepturile ci sa aiba grija si de ceilalti. Apropos de aceste griji fata de ceilalti , e momentul sa spunem ca prima grija fata de un copil este sa-i dam un prenume posibil. Aceasta alegere implica mai multe responsabilitati decit s-ar parea. Copilul isi va purta numele si cind nu va mai fi copil. Sa evitam deci tot ce tine de moda , tot ce este prea sofisticat , ceea ce se distinge prin originalitate. E totusi infinit mai usor sa te plimbi prin viata cind te numesti Elena sau Maria decit daca te cheama Sue Ellen sau Pamela. Cum va suna : Sue Ellen Popescu ?! Nu botezati copii cu diminutive ! Este ridicol sa auzi Doamna ministru Suzanica Popescu. Daca nu v-am convins rasfoiti intr-o zi cartea de telefon !

PROBLEME LEGATE DE GENERATII SAU
CONFLICTUL INTRE GENERATII

De la bun inceput trebuie sa precizam ca ideal si sanatos este ca fiecare generatie sa locuiasca separat. Sau mai plastic exprimat , tinerii cind devind independenti material fata de parinti , trebuie ” sa-si ia zborul “. Dar acolo unde din motive obiective , sa zicem criza de locuinte , traiesc impreuna parinti si copii , bunici si nepoti , soacre , nurori si gineri , intr-un cuvint , persoane apartinind unor generatii diferite , micile conflicte sint inevitabile si uneori devin chiar foarte grave. E important totusi ca ” razboiul ” inerent dintre generatii sa fie suportabil. Natura umana face ca tinerii sa fie caracterizati prin nerabdare , iar batrinii prin experienta. Conflictele se nasc de aici. Fiecare crede ca are dreptate. Dar cu umor si cu indulgenta de ambele parti intelegerea care nu trebuie sa lipseasca dintr-o casa va fi posibila.
Atita vreme cit copii sunt mici , deciziile parintilor au caracter de lege. Daca , atunci cind se fac mari si traiesc sub acelasi acoperis cu adultii , nu mai avem de a face o relatie de subordonare. Consecintele acestei stari de lucruri , se vad inca din clipa cind un cuplu tinar se muta spre a trai cu parintii unuia sau altuia dintre soti. Respectul , politetea , dragostea exista , dar exista si viata cotidiana cu micile ei frecusuri neincetate. Trebuie ca cei in virsta sa se convinga de un lucru : amintirea repetata a vremurilor de altadata nu va rezolva problemele vremurilor actuale. Ar face mai bine sa-si aminteasca ca si tineretea lor a fost lipsita de griji , pe care le lasau pe seama parintilor , si atunci ar adopta o atitudine mai normala decit cea a regretelor , a proastei dispozitii si a permanentelor reprosuri.
O familie numeroasa va incerca sa elimine toate motivele ce pot genera certuri nesfirsite. Nu se va lasa la intimplare problema cheltuielilor curente. Cei tineri au in mod cert bani mai putini si nevoi mai mari. Ei vor si o mincare buna si haine frumoase si vacante placute ; vor sa mearga in vizite si sa-si primeasca prietenii ; vor sa mearga la spectacole si sa-si cumpere carti sau discuri. Si cite nu mai vor … . Plata telefonului , a luminii , a chiriei sau a reparatiilor din casa ii plictiseste si ii irita.
Un adevar acceptat de catre toata lumea este legat de faptul ca noi romanii nu stim sa ne crestem copiii , ca nu-i pregatim pentru viata. Povestile cu copii unor oameni foarte bogati din alte tari care isi lasa fii si fiicele sa cistige un ban cinstit vinzind ziare sau distribuind lapte pentru a avea propiile lor resurse financiare , nu sunt inventii ale unor ziaristi dornici de senzational.
Daca suntem din cale afara de ingaduitori cu pretentiile adolescentului dindu-i bani pentru tigari scumpe , discoteci costisitoare , haine elegante , aparate sofisticate etc. sa nu ne miram ca atunci cind va munci din greu intr-un serviciu va fi extrem de nemultumit cu salariul pe care-l primeste. Va constata cu uimire ca banii de buzunar pe care ii avea fara nici un efort , sunt acum mult mai putini de cind munceste cinstit … si va fi nefericit. Vina o vor avea tot parintii.
Revenind la traiul in comun , normal este sa stabilim inca de la inceput obligatiile materiale ce revin fiecarei familii. Un caiet de socoteli tinut zilnic de persoana care face menajul ( mama , nora , bunica , matusa etc.) este indispensabil. De asemenea , vor exista plicuri pe care se va scrie : lumina , telefon , chirie , intretinere – si unde se vor pune chitantele si banii necesari pentru luna in curs. O politete elementara cere ca tinerii sa-si plateasca in mod corect partea ce le revine si sa intrebe cu cit trebuie sa contribuie cind a intervenit o cheltuiala suplimentara. Parintii pot la rindul lor sa-i mai … ierte , sa-i mai ajute , dar aceste gesturi nu sunt obligatorii si cei mari nu o vor mai face daca nu li se multumeste de fiecare data.
O casa este condusa de obicei de catre o singura persoana pe care o numim gospodina sau stapina casei. Chiar daca aceasta este foarte muncitoare , organizata , econoama si amabila sa nu o transformam intr-o sclava sau , mai frumos spus , intr-o Samanta sau Mary Poppins ! Politetea nu este o haina pe care o imbraci la zile festive cind iesi in lume ! Vom avea grija ca si noi si copii nostri , pe care ii lasam in grija acestei persoane ce munceste incredibil de mult , sa aprecieze efortul pe care ea il face.
- Sa nu-i reprosam ca oul nu este fiert cum ne place , ca piinea este prea prajita , ca detestam spanacul , ca mincarea e nesarata , ca bluza nu e bine calcata etc , etc. Ne abtinem de la oricefel de observatii ; daca nu ne place ceva sa ne facem singuri. Sa nu uitam ca observatia este o prima forma de pedeapsa.
- Sa intrebam zilnic cu ce putem fi de folos si sa facem ceea ce ni s-a cerut.
- Sa gindim ceva mai modern si sa vedem ce i se intimpla baiatului sau barbatului din casa daca isi spala in fiecare seara sosetele si freaca aragazul sau faianta din bucatarie. Chiar daca acesta este foarte ocupat , are o functie importanta , sta toata ziua cu nasul in carti s-ar putea sa nu … moara facind aceste treburi marunte ce-i sunt de un imens ajutor mamei sau sotiei sale.
Pe de alta parte nici stapina casei nu are dreptul sa-si terorizeze familia lamentindu-se permanent , trimitindu-I dupa cele mai fanteziste cumparaturi cind i se nazare , sau sa-i tortureze pe cei din casa , obositi si preocupato de problemele lor , cu siciitoarea intrebare : ce mincam miine ? Se poate discuta cel mult menu-ul unei mese festive sau a mesei de Duminica.
O recomandare utila pentru gospodine – nu va propuneti intr-o zi mai mult decit puteti face. De exemplu , in ziua in care faceti piata nu gatiti decit lucruri usoare. Nu va faceti din munca fizica un drog. Prejudecatile ca treaba nu se termina niciodata sau ca munca nu omoara pe nimeni sunt false. Sa ne facem in fiecare zi o lista de treburi si cumparaturi taind cu satisfactie tot ce am realizat in ziua respectiva. Iar ce ne depaseste sa cada in sarcina celor din jur. Explicati-le acest lucru atunci cind stati de vorba linistit si nu prin tipete si reprosuri cind treburile se aglomereaza din cauza lipsei dumneavoastra de organizare.
Cind te straduiesti sa traiesti in pace si cind nu iti disputi folosirea baii , a bucatariei si a dependintelor , principalele motive de conflicte se estompeaza. Cind apare un conflict oarecare trebuie sa ne gindim cum sa-l aplanam , de fapt acesta este secretul unei vieti agreabile in comun. Nimic n-o impiedica pe fiica cea mare , care este studenta , sa se ofere din cind in cind , sa-i citeasca ziarul matusii mioape , dar nici pe aceasta sa aiba din cind in cind grija de copii. Exista o multime de mijloace pentru a transforma o casa in care locuiesc mai multi , intr-un loc agreabil , unde sa se vina cu placere. Cu doua conditii : sa se delimiteze strict treburile ce revin fiecaruia si sa se lase la usa nervii acumulati la serviciu sau in oras. Un zimbet o vorba buna sau o floare fac minuni intr-o casa. Dar atentie : aceste gesturi sunt obligatorii zilnic nu numai de Paste sau de Craciun.

 

Dupa aceasta calatorie prin labirintul pe care se pare ca-l creeaza respectarea cu strictete a regulilor unei comportari civilizate , s-ar parea ca am ajuns impreuna la capatul drumului. Nu este asa ! Viata de zi cu zi va supune unui examen permanent. Va puteti numi un om civilizat daca regulile despre care am vorbit nu au devenit pentru dumneavoastra a doua natura. Sa stiti cum si cind sa salutati , sa va imbracati corect in orice imprejurare , sa puteti sustine o conversatie in orice cerc pe care-l frecventati , sa stiti sa va descurcati la cea mai sofisticata reuniune sau in cel mai elegant restaurant – sunt tot atitea petre de incercare. Dupa cum am vazut , nici in familie si nici printre cunostinte greselile dumneavoastra nu vor fi tolerate. Mai devreme sau mai tirziu vor fi sanctionate fara mila , iar cercul dumneavoastra de prieteni se va restringe.
Ce e de facut ? Daca pentru inceput totul ar parea o corvoada , cu timpul , veti gasi o placere in a va detasa de acest sentiment siciitor. Convingerii ca trebuie sa va supuneti regulilor bunelor maniere ii va lua locul naturaletea gesturilor dumneavoastra. Asa cum am mai spus , nu exista doua feluri de politete. Daca veti privi strazile pe care le strabateti zilnic , magazinele , oamenii cu care calatoriti in autobuz sau metrou , veti fi uluiti de comportamentul acelora care trec drept bine crescuti , dar nu sunt de fapt , pentru ca nu se controleaza in permanenta.
Domnul care stie sa salute reverentios si sa manince elegant , da din coate , facindu-si loc cu brutalitate cind coboara din autobuz. Un altul care nu uita niciodata sa-si stearga picioarele la intrare , odata aflat la volan va strabate nepasator baltile , stropind toti pietonii intilniti in cale. Doamna care pentru nimic in lume nu ar pune zahar in cafea decit cu clestisorul , nu se sfieste sa pipaie citeva piini pina alege una care i se pare mai proaspata. O alta , pedanta , maniaca in privinte curateniei la ea acasa , nu ezita sa arunce pa strada o coaja de banana sau sa-si goleasca buzunarele de biletele de tramvai adunate cu timpul.
Unii isi fac un obicei din a aduna scrumiere sitacimuri din restaurante sau hoteluri , considerindu-le ” suveniruri “.Ne intrebam cum pot sa se comporte astfel niste oameni respectabili , la curent cu bunele maniere. Explicatia este una singura – nu sunt cu adevarat niste oameni binecrescuti. Nimic pe lume nu este bine facut daca se face din obligatie sau de frica. Acasa , teama de ridicol , de observatiile malitioase ale celor din jur ne determina sa ne controlam gesturile si afirmatiile. Adesea , dupa cum am vazut , anonimatul ne da in sfirsit ” libertatea ” de a face orice vrem. Singurul martor care ne-ar putea sanctiona este propria noastra constiinta. Sa ne amintim de Buratino ! Constiinta este cea care ii spune de fiecare data ca a gresit si tot eail indreapta pe drumul cel bun. Daca ne-am imagina ca o camera invizibila de luat vederi ne surprinde cind suntem tentati sa gresim , ne-am controla cuvintele si gesturile. Am scapa astfel de multe intimplari neplacute de care ne izbim zi de zi si care ne fac viata imposibila.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.